joi, 3 ianuarie 2013

Epoca de aur olandeza (Rembrand van Rijn, Johannes Vermeer, Ian Steen , Meindert Hobbema, Jacob van Ruisdael )


Rembrand van Rijn  (1606 - 1669)





 

   Rembrandt a fost “singurul pictor care si-a putut permite sa amestece noroiul cu stralucirea ochilor, focul cu cenusa, sau sa faca culorile sa straluceasca proaspat, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” spunea Elie Faure.








     Al noualea fiu al morarului Harman Gerritzoon van Rijn si al Corneliei Wiilemsdochter van Zuitbroeck, fiica unui bancher, Rembrandt van Rijn s-a nascut la Leiden in 15 iulie 1606. Fiind singurul dintre frati care a invatat sa scrie, Rembrandt a urmat cursurile scolii latine, iar din 1620 s-a inscris la universitatea din Leiden.





     Atras de pictura a studiat, in paralel, trei ani cu pictorul Jacob van Swanenburgh in atelierul acestuia din Leiden. Executand copii ale marilor maestri ai vremii, parintii sunt impresionati de talentul sau ceea ce ii determina sa-l trimita in 1624 la Amsterdam pentru a studia cu pictorul Pieterzoon Lastman.







    Dupa doar sase luni Rembrandt hotaraste sa se intoarca la Leiden pentru a deschide propriul atelier impreuna cu prietenul sau Jan Lievens, si el elev a lui Lastman.







   Influentat de Constantin Huygens, secretarul personal al stathouder-ului Olandei, Henric Frederic de Orania, client constant al atelierului, Rembrand se stabileste la Amsterdam in 1633. Aici isi deschide un nou atelier in casa negustorului de arta Hendrick van Uylenburg si dupa prima comanda importanta “Lectia de anatomie a doctorului Tulp” patrunde in cercul marilor pictori olandezi. Apar foarte multe comenzi din partea familiilor bogate, Henric Frederic de Orania comandand si el tabloul “Patimile Domnului”.

 






   In 1634 Rembrand se casatoreste cu Saskia van Uylenburg, verisoara negustorului de arta si fiica primarului care ii aduce o zestre de 40.000 florini. Sotii Rembrandt se stabilesc in cartierul elegant intr-o casa luxoasa de pe Breestraat unde artistul isi instaleaza noul atelier. 





    Sunt insa extrem de afectati de moartea primilor trei copii, Saskira nascand insa in 1641 pe Titus care va fi sanatos. In schimb sanatatea mamei se deterioreaza, Saskira se imbolnaveste de tuberculoza si moare pe 14 iunie 1642. 

 









    Ramas vaduv Rembrand o angajeaza pe Hendrickje Stoffels educatoare pentru fiul sau care in curand ii va deveni si amanta. Incalcand legile, justitia ecleziastica il condamna pe Rembrandt de imoralitate insa cu toate astea Hendrickje va mai trai noua ani alaturi de pictor, desi nu s-au casatorit niciodata.

 






    Aceasta relatie il va afecta insa si in plan artistic, legaturile sale cu beneficiarii se deterioreaza si ele astfel ca in 1656 Rembrandt este ruinat. Picturile ii sunt scoase la licitatie, insa elcontinua sa lucreze. Dupa decesul Hendrickjei in 1663, Titus se ingrijeste de parintele sau, insa si acesta moare in 1668.







   Rembrand se stinge si el din viata la 14 octombrie 1669 intr-o casa mica din cartierul Rozengracht, fiind inmormantat in Westerkerk intr-un mormant nemarcat.








   Desi a fost chinuit de saracie in ultima perioada a vietii, Rembrand a pictat numeroase tablouri avand multi elevi in atelierul sau. Acestia invatau sa picteze copiind tablourile maestrului astfel ca pe piata au patruns foarte multe “Rembrandt-uri false”.







    Facand parte din generatia de aur olandeza, Rembrandt este considerat unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei, lasand in urma sa 600 de picturi, 300 de gravuri si peste 2000 de desene certificate de specialisti, desi initial ii fusese atribuite circa o mie de tablouri.

 











Johannes Vermeer  (1632 - 1675)






     Pictorul baroc Johannes Vermeer van Delft, s-a nascut in Delft (Olanda), fiind botezat in 31 octombrie 1632 la Biserica Reformata. Se cunosc relativ putine date despre Vermeer, motiv pentru care Thore Burger il va numi “Sfinxul din Delft”. Singurele surse de informare sunt cateva registre, foarte putine documente si marturiile altor artisti.






    Este posibil ca Vermeer sa fi frecventat cursurile academiei conduse de pictorul Rictwijk, inscriindu-se ulterior la atelierul lui Leonaert Bramer. Alti cercetatori cred ca Vermeer a fost instruit de pictorul catolic Avraam Bloemaert, insa exista si speculatii ca ar fi fost ucenicul lui Carel Fabritius, elev al lui Rembrand. Deasemenea au fost demonstrate contacte cu Gerard ter Borch, alt pictor olandez din epoca baroca.





    In 29 decembrie 1653 este primit in Breasla Sf. Luca, o asociatie profesionala a pictorilor. Se cunoaste acest lucru  deoarece este inregistrat ca neplatind taxa de inscriere, situatie in care s-au aflat mai multi artisti. 







    A fost un an de ciuma, de razboi si de criza economica urmat de un mare incendiu anul urmator provocat de fulgere si care a distrus mare parte a orasului. 






   Se casatoreste cu Catharina Bolnes in primavara anului 1659, o tanara provenind dintr-o familie catolica. La insistentele soacrei, Maria Thins o femeie instarita si in casa careia va locui pana la sfarsitul vietii, Vermeer va trece si el la catolicism. Johannes si Catharina au avut impreuna paisprezece copii, trei murind la nastere.
Din anul 1662 Vermeer a fost ales seful breslei, fiind reales in anii 1663, 1670 si 1671.


 



    In 1672 armata franceza a invadat Tarile de Jos, iar o flota engleza ataca simultan partea de est, multi oameni intrand in panica, instantele, teatrele, magazinele si scolile fiind inchise. Cinci ani au trecut pana la imbunatatirea situatiei, insa in 1675 Vermeer se imbolnaveste subit si in cateva zile moare. 







     A fost inmormantat pe data de 15 decembrie in cripta familiei aflata in cimitirul vechi din Delft. Catharina Bolnes atribuie moartea sotului ei stresului datorat presiunilor financiare. Ea va cere Inaltei Curti sa-i acorde o amanare la plata creditelor, vanzand apoi doua picturi pentru a-si achita datoriile.







   Vermeer a fost un artist respectat in Delft, dar a fost aproape necunoscut in afara orasului sau natal.  Putina faima s-a datorat faptului ca Pieter van Ruijven, un patron local, i-a cumparat o mare parte dintre lucrari, unele dintre ele ajungand la Haga. 







    A fost omis timp de doua secole fiind doar mentionat in  Arnould Houbraken, insa va fi redescoperit in sec. al XIX-lea de Friedrich Gustav Waagen si Theophile Thore Burger, astazi fiind recunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori ai epocii de aur olandeze.







    Vermeer a lucrat incet si cu mare grija folosind culori luminoase cu precadere albastru si galben, astazi existand doar 36 de lucrari ale artistului.









    Multi scriitori au fost inspirati de tablourile lui Vermeer. Marcel Proust face aluzie in seria de nuvele “In cautarea timpului pierdut”, la tabloul Vedere din Delft.



     Tracy Chevalier isi va numi romanul si se va inspira din pictura cu acelasi nume, Fata cu cercel de perla. Susan Vreeland se va inspira in nuvela istorica “Fata cu zambile albastre” dupa tabloul Fata cosind. 







   Luigi Garnieri va descrie in cartea sa “Viata dubla a lui Vermeer”, istoria falsificatorului Han van Meegeren ce a ajuns faimos datorita falsurilor sale asupra operei lui Vermeer. 








 

     Opera lui Vermeer o intalnim si in cinematografie fiind mentionata sau inspirand filme precum: “Cainele andaluz”, “Toate Vermeer la New Yourk”, “Un Z si doi de zero”, iar “Fata cu cercel de perla” fiind chiar nominalizat la trei premii Oscar.









Ian Steen  (1626 - 1679)






      Remarcabil, Ian Steen a fost un umorist printre pictorii olandezi ai generatiei de aur. Ian Steen Havickszoon se presupune ca s-a nascut in 1626, la Leiden, o localitate olandeza, in familia unui comerciant de bere. 

 






    Ca si faimosul sau contemporan Rembrand van Rijn, Ian Steen a urmat scoala latina din Leiden. A primit educatie picturala de la Niclolaes Knupfer, un pictor german de scene istorice, la Utrecht.

 







     S-a alaturat apoi breslei pictorilor din Leiden, Sint Lucas Guild, unde l-a cunoscut pe Adrian van Ostade, pictor de scene rurale ce ii va devine o sursa de inspiratie.

 








   Se muta apoi la Haga devenind asistentul renumitului peisagist Jan van Goyen. La data de 3 octombrie 1649, Ian sa casatorit cu fiica maestrului Margariet cu care a avut opt copii.

 







     Steen a lucrat cu tatal socru pana in 1654, cand s-a mutat la Delft. In acelasi an a participat la expozitia organizata in piata din Delft neavand insa prea mare succes.

 







   In 1669, sotia sa Margariet moare, iar un an mai tarziu si tatal, cand se hotaraste sa se intoarca la Leiden unde va ramane tot restul vietii. Cum piata de arta s-a prabusit in 1672, Steen a deschis o taverna continuand astfel afacerile familiei.

 






    Un an mai tarziu, in aprilie 1673, se casatoreste cu Maria van Egmont cu care a avut un  copil.

Este ales presedinte al breslei Lucas Sint Guild in 1674.

 







     Ian Steen a murit in 1 ianuarie 1679, fiind inmormantat in cripta familiei din Pieterskerk.

 







    A fost unul dintre cei mai prolifici pictori olandezi, cunoscut pentru scenele sale pline de umor. Steen a pictat portrete, tablouri istorice, mitologice si religioase (el a fost un catolic), precum si pasari si animale, natura moarta, iar ca pictor de copii a fost de neegalat.

 






   Multe dintre imaginile sale reprezinta taverne si adunari festive fiind remarcabil pentru abilitatea sa de colorist.

 







    Nu a avut elevi, dar opera sa a fost imitata pe scara larga. A produs aproximativ 800 de tablouri dintre care doar 350 au supravetuit si care pot fi admirate in muzeele: Ermitage din Sankt Petersburg, Uffizzi din Florenta, Rijksmuseum din Amsterdam, Germaldegaleria din Berlin, Alte Pinakhotek din Munchen, Philadelphia Museum, Royall Collection din Londra, A National Gallery of Arte din Washington, National Gallery din LondraKunsthistorisches Museum din Viena, Thyssen Bornemisza din Madrid, A National Gallery din Dublin, National Gallery of Scotland din Edinburgh, Alte Meister Gallerie din Dresda, Szepmuveseti Muzeum din Budapesta sau Mauristshuis din Haia.

 

















Meindert Hobbema  (1638 - 1709)




    Considerat unul dintre cei mai mari peisagisti ai scolii olandeze, facand parte din generatia de aur, Meindert Hobbema s-a nascut in Amsterdam la 31 octombrie 1638, fiind fiul unui dulgher. 







    
    Se cunosc putine lucruri despre Hobbema, multe perioade din viata sa fiind obscure. Suscita nedumerire si faptul ca o serie de capodopere ale sale au fost datate ca fiind executate in anii 1650 sau 1652, cand Hobbema nu implinise mai mult de 14 ani.







    La varsta de 15 ani, Hobbema impreuna cu sora si fratele mai mic sunt inregistrati ca fiind trimisi la un orfelinat. Doi ani mai tarziu, in 1655, Hobbema a fost luat ucenic de faimosul pictor peisagist Jacob van Ruisdael. Inainte de a-si dezvolta propriul stil individual, in lucrarile sale timpurii se observa influenta lui Ruisdael, doar cunoscatorii putand face diferenta, fiind foarte asemanatoare.






    In 2 noiembrie 1668, cand avea treizeci de ani, Hobbema s-a casatorit cu Eeltije Vinck de Gorcum la Oudekerk, la vechea biserica din Amsterdam. Au avut impreuna patru copii.








    Martori la casatorie au fost fratele miresei Cornelius Vinck si Ruysdael. Se presupune deci ca intre Hobbema si maestrul sau Ruysdael s-a legat o relatie de stransa prietenie, insa si aici sunt neclaritati deoarece in acea perioada inregistrarile arata ca au existat doi Jacob van Ruisdael, verisori si contemporani. Unul fiul lui Solomon, iar altul, pictor, fiul lui Isaac.








    Hobbema impreuna cu familia s-au mutat in Rozengracht, nu departe de Rembrandt, unde a fost numit contramaistru principal de vin.








   Avea sarcina de a cantari si cataloga vinurile sosite din import, pictand, in timpul liber. Insa ultimii ani de viata au fost foarte duri, traind in saracie.





   In 1704, sotia artistului, Eeltije, impreuna cu doi copii au murit si au fost ingropati in sectiunea cersetorilor din cimitirului Leiden din Amsterdam. Hobbema a supravietuit pana in 1709, cand, pe 14 decembrie, a murit si el, fiind ingropat in sectiunea cersetorilor din cimitirul Westerkerk in Amsterdam.






     A pictat o gama ingusta de subiecte in special mori de apa si paduri.

    Lucrarile sale pot fi astazi admirate la Gallery National din Londra, Musee du Louvre din Paris, Museum of Fine Arts din Budapesta, Alte Pinakothek din Munchen, Museo Tyssen-Bornemisza din Madrid, National Gallery of Arts din Washington, Staatliche Mussen din Berlin, Teylers Museum din Haarlem, Gemaldegalerie din Dresda, Rijksmuseum din Amsterdam, Musses Royeux des Beaux Arts din Bruxelles, Royal Collection din Windsor, Art Institute of Chicago, National Gallery of Scotland din Edinburgh, Mauritshuis din Haga, Wallace Collection din Londra, s-au se gasesc in diverse colectii particulare.










Jacob van Ruisdael  (1628 - 1682)



   Fiul pictorului Isaak van Ruisdael ale carui lucrari sunt necunoscute pentru noi, si nepotul talentatului peisagist Solomon van Ruisdael, Jacob van Ruisdael s-a nascut la Haarlem in 1628.









     A studiat pictura cu tatal sau, insa unii istorici considera ca a fost elevul pictorilor Berghem si Allart van Everdingen. Ruisdael a cunoscut consacrarea de timpuriu, primele picturi ale sale sunt datate in anul 1645, iar trei ani mai tarziu este admis membru al breslei Sf. Luca din Haarlem. Operele sale din aceasta perioada au fost puternic influentate de unchiul sau si mai ales de Cornelis Vroom.







   

     Intre anii 1650 – 1653, Ruisdael a calatorit la frontiera de est a Olandei si in Germania impreuna cu prietenul sau Nicolaes Berchem, realizand nenumarate opere exemplu fiind “Castelul Bentheim”, aflata acum la Galeria Nationala din Dublin.








     Se presupune ca a vizitat si Norvegia insa nu sunt inregistrari pentru o astfel de calatorie. Peisajele realizate de Ruisdael din aceasta tara se considera ca au fost inspirate din tablourile lui Everdingen, care a calatorit in toata Scandinavia.

 








    Ruisdael s-a stabilit in 1655 la Amsterdam unde a devenit cetatean liber in 1659, traind aici tot restul vietii.

 









     Se cunosc putine lucruri despre viata sa, mult timp s-a crezut ca a murit nebun in atelierul din Haarlem, insa s-a demonstrat ca aceasta soarta a avut-o varul sau ce purta acelasi nume. Houbraken, in lucrarile sale, a mentionat faptul ca Ruisdael a practicat si meseria de chirurg, obtinand gradul medical la Caen in Normandia in 1676, insa alti istorici considera improbabil acest lucru din lipsa timpului.






    Desi a murit la Amsterdam pe 14 martie 1682, Ruisdael a fost inmormantat in cimitirul Catedralei St. Bavos din Haarlem.






    Opera lui Ruisdael a influentat atat pictori olandezi contemporani cat si pictorii straini apartinand scolilor Gainsborough, Constable sau Barbizon. Ca elev, cel mai faimos a fost Meindert Hobbema cu care a fost si prieten, fiind inregistrat ca martor la casatoria acestuia.







    A fost considerat de Goethe ca un poet printre pictori. Deasemeni este considerat ca fiind cel mai mare pictor peisagist olandez din toate timpurile. Sunt putine dintre marile muzee ale lumii in care sa nu intalnim o opera a sa.