sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Incursiune in pictura romaneasca ( Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrascu ) (3)




Nicolae Tonitza

 







    Nicolae Tonitza s-a nascut la Barlad in 13 aprilie 1886, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai Anastasiei si al lui Neculai Tonita.

 

 


   Dupa ce a frecventat scoala primara de baieti din Barlad, in 1902 Tonitza s-a inscris la Scoala de Belle Arte din Iasi de la care insa nu a obtinut diploma de absolvire, participand la o greva studenteasca in ultimul an de studii. In 1908, Nicolae Tonitza este admis la Academia Regala Bavareza de arte frumoase din Munche. Nici pe aceasta nu a terminat-o, plecand in Italia apoi in Franta, unde a stat doi ani ce se vor dovedi decisivi pentru cariera sa.

 





    La Paris a frecventat atelierul pictorului Pierre Laprade, integrandu-se in impresionism si post-impresionism. A pictat peisaje si scene de epoca din Montparnasse.

 

 

   Tonitza s-a intors in Romania in 1911, terminand studiile la Iasi, unde a obtinut diploma de pictor de biserici. A pictat apoi bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni si Valeni.

 





    In 1914 a expus 94 de picturi la Bucuresti impreuna cu prietenul sau Stefan Dimitrescu, dupa care Tonitza a fost mobilizat si trimis pe front.

 

 

   A cazut prizonier in luptele de la Turtucaia, fiind trimis in lagarul din Kirjali in Bulgaria. Dupa razboi s-a stabilit in Bucuresti, iar intre anii 1921-1923 a locuit la Valenii de Munte.

 

 

    Nicolae Tonitza a expus in 1924 la Bienala de la Venetia, iar un an mai tarziu, dupa ce s-a retras din asociatia “Arta Romana”, a intemeiat “Grupul celor patru” impreuna cu Stefan Dimitrescu, Francisc Sirato si Oscar Han. Cei patru vor participa la diverse expozitii nationale, insa Tonitza va expune si in strainatate la Barcelona (1929), Amsterdam (1930) sau Bruxelles (1935).

 

 

   In urma decesului lui Stefan Dimitrescu, Tonitza a ocupat in 1933 catedra de pictura la Academia de Belle Arte, iar din 1937 va deveni rector al Academiei.

 





   Intre anii 1933-1934 Tonitza picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri cu peisaje din Balcic.

 

 

   Se imbolnaveste grav in 1939, iar la 26 februarie 1940 se stinge din viata fiind inmormantat in cimitirul militar din Ghencea.

 




    Tonitza a contribuit de-a lungul vietii si la diverse reviste culurale si sociale ale momentului, Rampa, Flacara, Clopotul, Hien etc.

 

 

 

 

 

 

 

Gheorghe Petrascu

 

 

 

   Gheorghe Petrovici (Petrascu), s-a nascut in Tecuci la 20 noiembrie 1872 intr-o familie cu traditii culturale. Parintii, Constantin Petrovici si Elena Petrovici (nascuta Bita), erau proprietarii unei podgorii din tinutul Falciu, fratele mai mare Nicolae, diplomat, scriitor si critic literar si de arta, iar celalalt frate, Vasile, doctor.

 

 

   Remarcat de I. Uliescu la gimnaziu, Petrascu urmeaza apoi liceul real N. Balcescu din Braila. Desi are inclinatii spre stiintele naturale, profesorul sau Theodor Nicolau il sfatuieste sa urmeze scoala de bele arte. Cu toate acestea, dupa ce isi schimba numele din Petrovici in Petrascu la terminarea liceului, pleaca la Bucuresti chemat de fratele mai mare, diplomat in acea perioada, si incepe cursurile Facultatii de stiinte naturale.

 


 

   Insa la mai putin de un an, in 1893, Petrascu renunta la facultate si se inscrie la Scoala de bele arte avandu-l ca profesor pe G. Demetrescu Mirea.

 

 

 

 

   In 1898 termina Scoala de bele arte, cu sapte medalii de bronz si trei mentiuni, si la recomandarea lui Nicolae Grigorescu primeste o bursa pentru a se perfectiona in strainatate de la Spiru Haret, ministrul Instructiunii Publice. Astfel, dupa un scurt stagiu la Munchen, Petrascu pleaca la Paris unde se inscrie la Academia Julian si lucreaza patru ani in atelierul lui Bouguereau.

 




   Prima expozitie personala o realizeaza in 1900 la Ateneul Roman, de la care scriitorii Barbu Delavrancea si Alexandru Vlahuta vor cumpara cate o lucrare.

 

 

   Calatoreste mult in timpul studiilor de la Paris. In 1901 viziteaza Bretania participand ca membru fondator la inaugurarea oficiala a societatii “Tinerimea artistica”, iar in 1902, ultimul an de studii, la Londra, Haga, Amsterdam, Valea Rinului, Munchen, Viena, Venetia si Napoli. In acelasi an expune 6 picturi la “Tinerimea artistica” si 2 picturi la “Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura”.

 

 

 

 

   Urmatorul an expune din nou la “Tinerimea artistica” 20 de tablouri, unul fiind cumparat de Spiru Haret, iar la sfarsitul anului realizeaza a doua expozitie personala la Ateneul Roman.

 

 


   Desi a expus si la Munchen, pictorul Petrascu a avut numeroase expozitii personale intre anii 1903 si 1923 la Ateneul Roman sau “Caminul Artei”, in 1909 primind Premiul II la Salonul oficial din Bucuresti, medalie ce o va primi si in 1913.

 

 

   In 1911, Gheorghe Petrascu se casatoreste cu Lucretia C. Marinescu, iar in 1920 vor construi o casa la Targoviste unde artistul se va retrage vara pentru a picta.

 

 

   Realizeaza alte expozitii personale la Sala Dalles in 1936 si 1940 participand si la Bienala din Venetia in anii 1924, 1938 si 1940, “Expozitia Internationala” din Barcelona unde primeste Marele Premiu in 1929, sau in Paris in 1937.

 

 

   In 1932 Gheorghe Petrascu primeste Legiunea de Onoare din partea guvernului francez, iar in 1936 este ales membru al Academiei Romane.

 

 

   Pana in 1942 Petrascu a participat la numeroase expozitii cand, datorita bolii contactate in 1940 care se agraveaza, va renunta la creatia artistica. Desi nu va mai picta, Petrascu va mai trimite an de an lucrari mai vechi la diverse expozitii din tara sau strainatate, iar din 1948 i se recunoaste titlul de academician primind o pensie.

 

 

 

   Gheorghe Petrascu inceteaza din viata pe 1 mai 1949 la Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.

  In 1970 se infiinteaza Casa Atelier Gheorghe Petrascu din Targoviste, iar in 1972, la 100 de ani de la nasterea artistului, Galeria Nationala din Bucuresti a organizat o expozitie retrospectiva.