vineri, 1 februarie 2013

Scoala franceza de pictura (1) ( Jean Baptiste Camille Corot, Nicolas Poussin )






Jean Baptiste Camille Corot

 

 

   Considerat precursorul impresionismului, Jean Baptiste Camille Corot s-a nascut in Paris la 16 iulie 1796, fiind considerat cel mai mare pictor peisagist francez.

 

 

   Parintii, Louise-Jacques Corot si Mariei-Francoise Oberson proprietari ai unei case de moda, i-au asigurat lui Camille o educatie burgheza.

 

 

   In 1807 incepe cursurile la liceul din Rouen, insa in 1812 il retrag pentru a-l inscrie la pensionul din Poissy. 

 

 

 
   Avand un interes tot mai scazut pentru invatatura revine in 1814 la Paris si se angajeaza functionar in pravalia negustorului Ratier, iar din 1815 in serviciile postavarului Delanain.

 

 

   Ajutat de tatal sau care, desi sceptic in privinta talentului sau, ii face o renta lunara de 1500 de franci, Corot abandoneaza la 26 de ani o promitatoare cariera de comerciant in favoarea artei.

 

 

   In acelasi an intra in atelierul lui Archille Michallon, discipol a lui David, aratand o vocatie puternica pentru peisaje.

 

 

   Curand insa Michallon moare si Camille este primit de profesorul defunctului, Victor Bertin adept al peisajului istoric. 

 

 

   Din noiembrie 1825 isi incepe calatoriile in Italia de unde trimite la Salonul anual din Paris doua peisaje, iar in 1831 prezinta la Expozitia de la Louvre patru panze considerate de critici drept plate. 

 

 


   La intoarcere picteaza fatada vestica a Catedralei Chartres intr-o maniera inedita pentru acele timpuri, ilustrand scene ale Revolutiei din Iulie.

 

 

   In 1833 este medaliat pentru “Magdalena in rugaciune”, lucrare pe care Phillipe Burty o considera ca reprezentand ruptura sa de peisajul istoric, considerand-o apogeul primului stil al lui Corot.

 

 

   Un an mai tarziu incepe a doua calatorie in Italia continuand sa expuna la toate Saloanele anuale. 

 

 

  Dupa cea de a  treia calatorie in Italia, inceputa in 1842, primeste Crucea Legiunii de Onoare. In 1848 Salonul ii primeste toate cele noua lucrari propuse, fiind chiar ales membru al juriului. 

 

 

   Pleaca apoi in Anglia pentru a vizita galería ducelui de Westminster, fiind impresionat de Rafael si Hobbema. Dupa aceasta vizita apare o noua schimbare, pictorul decizand sa coboare linia orizontului in peisajele sale.

 

 

   La intoarcere in 1855, este numit membru al juriului la Expozitia Universala de insusi Napoleon al III-lea.

 

 

   In 1865 i se refuza medalia de onoare, insa primeste medalia secunda doi ani mai tarziu la Expozitia Universala, din acest moment popularitatea lui va fi in continua crestere. 

 

 

   Vrea sa plece pe front in 1870 cand izbucneste razboiul franco-prusac, isi cumpara chiar arme insa varsta inaintata il tintuieste locului.

 

 

   Face insa rost de bani pentru a ajuta trupele si-i doneaza pentru a se confectiona tunuri. In 1884 i se refuza din nou medalia de onoare, aceasta fiind primita de un oarecare Gerome fapt ce il intristeaza.

 

 

   Un an mai tarziu Corot moare in seara zilei de 11 februarie, funerariile avand loc la cimitirul Pere-Lechaise unde se interpreteaza Requiemul prozodiat dupa dorinta defunctului.

 

 


   Ecole des Beaux –Arts organizeaza o expozitie comemorativa unde se expun 128 de lucrari apoi are loc licitatia postuma a tablourilor sale. Se vand 600 de tablouri ale artistului pentru suma de 2.000.000 franci.

 

 

   Influenta lui Corot a fost decisiva pentru pictorii Monet, Renoir, Berthe Morisot si Camille Pissarro, Monet chiar afirmand ca opera artistului reprezinta originea impresionismului.

 

 

 

 

 

 

Nicolas Poussin

 

 

 

 

   Nicolas Poussin, unul dintre cei mai reprezentativi artişti ai picturii clasice, s-a născut în Normandia, la Les Andelys in 15 iunie 1594, într-o familie modestă. Tatăl sau a fost soldat în armata regală.

 

 

   Primii paşi în pictură îi face alături de pictorul local Quentin Varin, după ce acesta îi remarcă o serie de schiţe. 

 

 

   La vârsta de optsprezece ani însă fuge la Paris, unde se înscrie la atelierul pictorului flamand Ferdinand Elle, apoi studiază cu pictorul Georges Lallemand. 

 

 

   Dupa două încercări eşuate de a ajunge la Roma, Poussin se împrieteneşte cu Giambattista Marino, poetul de curte al Mariei de Medici, căruia îi face ilustraţia la poemul “Adone”.

 

 

   Ajutat de Marino, Poussin ajunge la Roma în 1624 pe când avea treizeci de ani, fiind recomandat cardinalului Francesco Barberino. 

 

 

La scurt timp însă Marino moare şi Poussin cade într-o puternică depresie, iar plecarea cardinalului Braberino în Spania îi cauzează şi dificultăţi financiare. 

 

 

   Bolnav, este primit în casa unui conaţional, Jacques Dughet, cu a cărei fiică Anna Maria se va căsători în 1629. 

 

 

   La reîntoarcerea din Spania, cardinalul Barberino îl introduce în cercurile sale şi Poussin începe să primească numeroase comenzi. 

 


 

   Printre acestea pot fi enumerate lucrarile:  “Moartea lui Germanico” realizată pentru cardinalul Barberino,  “Triumful din Flora” realizată pentru cardinalul Omodei, “Beţia” realizată pentru cardinalul Richelieu, sau “Masacrul inocenţilor” realizată pentru Vicenzo Giustiniani.

 

 

  Cardinalul Richelieu îi ordonă să se întoarcă în Franţa, unde Poussin este numit primul pictor al Regelui Luis al XIII-lea.

 

 


  Timp de doi ani realizează diverse picturi pentru Casa Regală, “Ultima Cină” pentru Versailles (acum se află la Luvru), seria “Muncile lui Hercules” pentru Luvru unde a fost însărcinat să picteze Sala mare, sau “Triumful Adevărului” pentru cardinalul Richelieu. 

 

 

    Dezgustat de intrigile arhitectului Jacques Lemecier sau ale pictorilor Simon Vouet şi Fouquieres cauzate de succesul său, Poussin se întoarce la Roma în 1643 după moartea cardinalului Richelieu.

 

 

  Aici an de an a continuat să producă o varietate enormă de lucrări, terminţnd printre altele şi seriile “Cele şapte taine” sau “Cele patru anotimpuri”.

 

 


  În 1650, Poussin se îmbolnăveşte şi datorită tremurului mâinilor stilul sau cunoaşte modificări, terminând tot mai greu lucrările începute.

 

 

   Nicolas Poussin a încetat din viaţă la Roma în data de 19 noiembrie 1665, fiind înmormântat în cimitirul bisericii San Lorenzo din Lucina, alături de soţia sa.

 

 

   În 1820 Chateubriand realizeaza bustul artistului, aflat astăzi la mormânt, după planurile arhitectului Leon Vandoyer.

 

 

   Cum nu a avut niciodată copii, Poussin l-a înfiat pe Gaspard Dughet, fratele soţiei sale, care şi el a devenit pictor, luând numele tatălui său adoptiv.

 

 


   Până în sec. XX, opera lui Poussin a reprezentat inspiraţia majoră pentru numeroşi pictori, printre care pot fi amintiti Jaques Louis David sau Paul Cezanne.

 

 

   Cea mai mare colecţie de picturi o întâlnim astăzi la Luvru în Paris, însă lucrări ale lui Poussin sunt expuse şi la Galeria Naţională din Londra, Muzeul Ermitage sau Muzeul Prado.