duminică, 24 februarie 2013

Scoala franceza de pictura (6) ( Jean-Honoré Fragonard, Berthe Morisot )

Jean-Honoré Fragonard

 

 

 

   Jean Honore Fragonard s-a nascut la Grasse, Alpes Maritimes, localitate din sudul Frantei, in 5 aprilie 1732, fiul lui Francois Fragonard si Francoise Petit. 

 

 

   Familia se muta la Paris si Jean Honore lucreaza o perioada in cancelaria unui notar. Aici isi petrece timpul mai mult desenand astfel ca parintii il trimit sa studieze desen si pictura cu Jean Simeon Chardin.

 

 

 

    Dupa sase luni este primit in atelierul lui Francois Boucher, unul dintre pictorii cei mai renumiti din Paris in acea perioada.

 

 

 

    Recunoscand talentul tanarului dar si lipsa de experienta, Boucher il pune sa realizeze replici ale tablourilor sale.

 

 

 

 Desi este inca elev al Academiei, Fragonard a castigat Prix de Rome in 1752. 

 

 

 

 

    Studiaza apoi trei ani cu Charles Andres van Loo dupa care pleaca la Roma. In Italia, Jean Honore Fragonard devine un pictor desavarsit.

 

 

 

    Aici se imprieteneste cu pictorul Hubert Robert, plecand impreuna in 1760 intr-un turneu si realizand nenumarate lucrari ilustrand peisajele intalnite. 

 

 

 

    Studiaza deasemeni arta renascentista fiind fascinat de Tiepolo.

 

 

 

 

    Dupa ce se intoarce in Franta, prezinta in anul 1765 tabloul Coreseus et Callirhoe reusind sa treaca de prima etapa pentru a deveni membru al Academiei de Arte Frumoase, insa curand va renunta la apartenenta definitiva si deci la o cariera oficiala.

 

 


    Se casatoreste cu Marie – Anne Gerard in 17 iunie 1769, fiica unui producator de parfumuri.

 

 

 


    Incepand cu anul 1770 primeste comenzi de la palatele Louvre si Belevue pentru picturi decorative. Doamna de Barry, favorita regelui Ludovic al XV-lea, ii solicita un ciclu de tablouri de mari dimensiuni pentru resedinta sa de la Louvenciennes. 

 

 

 

    Fragonard a realizat “Les progres de lamore dans le coeur dune jeune fille”, ciclu constand din 14 tablouri, insa un au fost acceptate de rege deoarece nu se incadrau cu stilul neo-clasic al pavilionului.

 

 

 

    Intrucat primeste multe comenzi si angajeaza ucenici, Fragonard se imbogateste. 

 

 

 

    In 1773 pleaca intr-o lunga calatorie impreuna cu sotia sa Anne–Marie in Italia unde vor petrece iarna la Roma. La venirea primaverii se duc la Napoli, iar la intoarcerea spre Franta fac numeroase popasuri la Florenta, Venetia, Viena, Praga, Dresda, Frankfurt si Mannheim.

 

 

 

     Ajuns la Paris in toamna anului 1774, Fragonard incepe initierea fiului sau Alexandre Evariste Fragonard in arta picturii. Tanarul va deveni apoi ucenicul lui Louis David participand pentru prima data in 1797 la expozitia de la Salonul Oficial. 

 

 

 

    Fiica artistului Rosalie Fragonard va deveni deasemeni modelul favorit.

 

 


    Freganard este nevoit sa paraseasca Parisul impreuna cu familia dupa izbucnirea Revolutiei Franceze in 1789, dar revine in 1791. Intra in Comune des Arts, ajutat de prietenul sau Louis David, apoi devine membru al Conservatorului de Arte si Meserii. 

 

 

 

    Aici se ocupa de administrarea si organizarea colectiilor de arta de la viitorul muzeu Louvre. In 1797 va administra si organiza si noul muzeu ce va lua fiinta la Versailles.
Paraseste in 1806 Louvre si se muta intr-o locuinta din gradinile Palais Royal. 

 

 

 

    Moare subit pe 22 august 1806 in timp ce manca o inghetata, fiind inmormantat in cimitirul vechi din Moumartre.
Jean Honore Fragonard a influentat intreaga pictura moderna franceza a secolului al XIX-lea, printre admiratorii cei mai de seama ii intalnim pe Pierre Auguste Renoir si nepoata pictorului, Bertha Morisot.

 

 

    A fost unul dintre cei mai prolifici artisti lasand in urma sa 550 de tablouri dintre care doar sase fiind datate si foarte multe desene si gravuri. Pot fi admirate in Muzeul Metropolitan din New-York, Muzeul Louvre, Muzeul de Arte Toledo din Ohio sau in colectia Wallace. De asemeni intalnim lucrari ale artistului si la Banca Nationala a Frantei sau in muzeele din  Lille, Besancon, Ruan, Tours, Nantes, Avignon, Amiens, Grenoble, Nancy, Orleans, Marseilles, Chantilly sau la Colectia Carmen a Muzeului Thyssen-Bornemiszo.

 

 










Berthe Morisot

 

 

 

 

Pictor si gravor, Bertha Morisot a fost prima femeie care a aderat la cercul pictorilor impresionisti francezi. In ciuda protestelor academicienilor, ea a participat activ si a continuat sa lupte pentru recunoasterea impresionismului in Franta.

 

 

 

 

    Bertha Morisot s-a nascut la Bourges, Franta, in 14 ianuarie 1841, fiind a treia fiica unui inalt oficial guvernamental. 

 

 

 

    A facut parte dintr-o familie a clasei de mijloc superioare ducand o viata privilegiata.

 

 

 

   Familia sa a avut bogate traditii culturale, bunicul Berthei, Jean Honore Fragonard, a fost unul dintre cei mai prolifici pictori francezi rococo. 

 

 

   Crescuta in consecinta, Morisot si surorile ei au avut preocupari in domeniul literaturii si artei. Bertha si sora mai mare Edma au dezvoltat o pasiune pentru pictura, copiind impreuna capodopere de la Luvru.

 

 

 

    La varsta de douazeci de ani Bertha Morisot s-a alaturat Scolii Barbizon, primind lectii pentru a invata sa picteze in aer liber de la renumitul pictor peisagist Jean Baptiste Camille Corot.

 

 

   In 1864 a expus pentru prima data la Salonul din Paris, expozitie organizata de Academia de Arte Frumoase si sponsorizata de guvern. Lucrarile sale au fost apreciate, astfel ca Bertha a fost invitata sa expuna si la urmatoarele sase saloane.

 

 

 

   Intalnindu-l pe Edouard Monet in iarna dintre anii 1868-1869, atat cariera artística a Berthei cat si viata particulara vor lua o intorsatura marcanta.

 

 

 

    Incepe sa studieze cu Monet, iar in decembrie 1874 se va casatori cu fratele mai mic al acestuia, Eugene. Vor avea impreuna o fiica, Julia, nascuta in 1878 si care va deveni modelul favorit al artistei.

 

 

 

   Din anul 1874 s-a alaturat grupului de impresionisti respinsi in acea perioada si, desi a fost invitata, refuza sa mai expuna la salon.

 

 

 

    Bertha impreuna cu Paul Cezanne, Edgar Degas, Claude Monet, Camille Pissaro, Pierre Auguste Renoir si Alfred Sisley vor organiza prima lor expozitie impresionista proprie la studioul fotografului Nadar.

 

 

 

    A ramas credincioasa impresionistilor, participand la sapte dintre cele opt expozitii organizate de acestia pana in anul 1886, lipsind doar cand a fost insarcinata. 


 

 

   In anul 1892 Bertha a organizat prima expozitie de autor, la doar cateva saptamani dupa moartea sotului ei.

 

 

 

   Niciodata nu a reprezentat o preocupare pentru ea vanzarea picturilor proprii, in schimb a colectionat multe dintre lucrarile colegilor, in special ale lui Manet si Monet.

 

 

 

   Bertha Morisot a murit de pneumonie la varsta de 54 de ani, pe 2 martie 1895, si a fost inmormantata in Cimitirul de Passy din Paris.

 

 

 

   Intreaga  colectie  a lasat-o fiicei sale Julie care va continua sa expuna lucrarile in diverse expozitii internationale pana la moarte, in anul 1966, asigurandu-se ca mama sa a ocupat un loc de frunte in avangarda artei franceze.

 

 

 

   Bertha Morisot si artista americana Mary Cassatt au fost considerate cele mai importante femei pictor ale secolului XIX.

 

 

 

   Mare parte dintre picturi se gasesc azi in colectii prívate, dar putem admira opere ale artistei si in Muzeul dOrsay din Paris, Muzeul Marmottan din Paris, Muzeul St. Petersburg din Florida, Muzeul Norton Simon din Pasadena, Galeria Nationala din Washington sau Galeria Schroder und Leisewitz din Bremen.