luni, 4 martie 2013

Scoala franceza de pictura (7) ( Gustave Courbet )





Gustave Courbet

 

 

 

    Pictorul Jean Desire Gustave Courbet, unul dintre fondatorii realismului, s-a nascut la Ornans un sat din regiunea Franche – Comte (Franta), in 10 iunie 1819 intr-o familia de mici burghezi, tatal sau fiind proprietar de pamant. 

 

 







 

    De la varsta de doisprezece ani studiaza tehnica desenului cu un fost elev a lui Jean Antoine Gros intr-un seminar din Ornans, iar sase ani mai tarziu invata pictura la Colegiul Regal din Besancon.

 

 







 

    In 1839 pleaca la Paris pentru a studia Dreptul, intrand in contact cu pictorii Eugene Delacroix, Jean Auguste Ingres si Theodore Gericault decizandu-se repede si irevocabil sa devina pictor.

 

 







 

    Un an mai tarziu se dedica tot mai mult studiilor sale pentru pictura inscriindu-se la cursul pictorului academic Charles Steuben.

 

 







 

    Frecventeaza mai multe academii independente pentru a putea lucra dupa model si studiaza maestrii spanioli, venetieni si olandezi la Muzeul Luvru.

 

 







 

     Este atras de Rembrand si Hals, astfel ca in 1847 face o calatorie in Olanda pentru a cunoaste mai bine pictura olandeza.

 







 

 

    Expune pentru prima data un tablou la Salonul din Paris in 1844 si din nou in 1845 si 1846, insa un an mai tarziu ii sunt refuzate toate picturile. 

 

 







 

    Se foloseste insa de faptul ca in urma revolutiei din 1848 sunt desfiintate comisiile de acceptare la Salon si expune peste zece tablouri. 

 

 







 

    Desi comisiile se reinfiinteaza anul urmator, ii sunt acceptate sapte tablouri repurtand primul sau succes adevarat.

 







 

    Statul francez ii achizitioneaza lucrarea O dupa-amiaza la Ornans si este distins cu o medalie ce ii confera dreptul de a expune fara a prezenta lucrarile comisiei de selectie.

 







 

    Insa tabloul O inmormantare la Ornans provoaca scandal fiind considerat pictor socialist caruia ii place uratenia. Apare insa colectionarul Alfred Bruyas care este entuziasmat de lucrarile sale cumparand in mare cantitate si care il va ajuta sa realizeze propriul pavilion intitulat “Le Realisme”, cand la Expozitia Universala din 1855 ii sunt refuzate cateva tablouri din cele unsprezece expuse.  Acest act de independenta nu a avut totusi un ecou favorabil in lumea artística.

 

 







 

   Tabloul Domnisoarele de pe malul Senei expus la Salon in 1857 declanseaza din nou critici aspre, insa Courbet se bucura de mult succes in Germania, Belgia si Olanda unde participa deasemenea la numeroase expozitii.

 

 







 

    Din 1863 se stabileste pentru o perioada in Saintes unde va picta alaturi de Jean Baptiste Corot teme precum portrete, peisaje sau flori.

 

 







 

    In septembrie 1870, Courbet este ales presedinte al Uniunii Artistilor, iar dupa infrangera Frantei in fata Prusiei la 18 martie 1871 cand incepe sa functioneze guvernul revolutionar al Comunei din Paris este ales deputat al poporului. Dupa inabusirea Comunei, Courbet este arestat sase luni fiind acuzat ca a daramat Coloana Vendrome. La eliberare emigreaza in Elvetia,  stabilindu-se in La Tour de Peilz. Nu se mai intoarce niciodata in Franta incercand cu disperare sa-si salveze bunurile si tablourile  ce sunt risipite treptat si vandute la preturi derizorii.

 

 







 

   Moare la 31 decembrie 1877 de ciroza datorita consumului excesiv de alcool, fiind inmormantat in Cimitirul din Verey.