Parintele ar fi implinit 60 de ani...
De mic copil Gheorghe Avram si-a propus sa construiasca o manastire.
S-a nascut in Valea Mare, judetul Covasna, intr-o familie de tarani la 21 aprilie 1961. A urmat liceul industrial din Brasov. Dupa terminarea scolii a muncit o perioada la uzinele Steagu Rosu, urmand apoi stagiul militar tot in Brasov. In timpul armatei s-a imbolnavit grav, medicii de la Spitalul Militar fiind rezervati cu privire la speranta de a mai fi salvat.
Se insanatoseste miraculos astfel ca soldatul Avram Gheorghe ia apoi drumul manastirii, ajungand in 1984 calugar la Manastirea Cocos. Aici a fost hirotonisit preot dupa ce in prealabil a fost chelar, sofer si apoi econom.
Manastirea Cocos se afla in apropierea comunei Niculitel la 35 km de Tulcea. Numele manastirii vine de la o legenda. Se spune ca intr-o noapte s-a auzit pe acele meleaguri cantecul unui cocos salbatic insotit de o toaca. A fost construita in 1833 de calugarii Visarion, Gherontie si Isaia de la Manastirea Neamt, care initial au trecut pe la Muntele Athos. Insa prima atestare a unui asezamant religios pe aceste meleaguri este din 1679, cand se cunoaste despre existenta unui schit de sihastri.
La 17 septembrie 1991 Ieromul Gheorghe Avram este numit egumen al Manastirii Dervent aflata in apropierea satului Galita ce apartine comunei Ostrov.
Manastirea
Dervent este o ctitorie a monahului Elefterie Mihai insa nu se poate
spune cu exactitate cand au fost infiintate primele asezaminte monahale
in aceasta zona.
Unele izvoare istorice consemneaza aparitia Derventului in sec. al
IX-lea. Numele se zice ca vine de la o cetate antica romana cu numele
Dervent, ce inseamna lagar sau garnizoana romana.
Prima
caramida a bisericii s-a pus la 5 iulie 1936, iar sfintenia ei a avut
loc la 13 septembrie 1942. Din 1959 manastirea a fost inchisa
functionand mai tarziu in incinta o sectie a IAS-ului din Ostrov.
Parintele Elefterie a primit aprobarea sa o redeschida la 2 februarie
1990, insa la scurt timp, in 12 mai 1990 se muta la cele vesnice fiind
inmormantat in curtea manastirii. Cum toti calugarii s-au imprastiat la
alte manastiri, Parintele Avram va porni cu o obste de patru vietuitori
ajungand in anul 1993 la un numar de 24. Atunci monahul Nicodim,
ctitorul schitului Pestera Sfantului Apostol Andrei din apropierea
localitatii Ion Corvin, ce apartinea de Manastirea Dervent s-a
accidentat mortal astfel ca jumatate din obstea de la Dervent a fost
transferata aici.
Cum
cei care poposeau la manastire erau nevoiti sa doarma pe jos in
biserica langa Sfanta Cruce iar calugarii dormeau in vechile celule,
Parintele Avram impreuna cu calugarii ramasi au inceput constructia unei
noi cladiri impunatoare, avand scopul gazduirii, sali de mese,
egumeniei, a casei de oaspeti si a noilor celule. Pe langa munca
titanica savarsita de acestia, Parintele Avram s-a zbatut sa faca rost
de materialele de constructie necesare, marea majoritate obtinute din
donatii.
Insa
visul Parintelui Avram era sa construiasca o manastire pe plaiurile
natale in Covasna, astfel ca in 1994 are loc prima discutie oficiala a
acestuia cu Ioan Salagean, episcopul Covasnei si Harghitei, care si-a
dat acordul imediat, iar la 24 ianuarie 1995 se prezinta prima macheta.
In
locul sau va fi numit staret la Manastirea Dervent pe data de 1 august
1998, protosinghelul Andrei Tudor pana atunci preot si duhovnic al
manastirii care v-a continua lucrarile. An de an aici vin mii de
credinciosi la Sarbatorea Izvorul Tamaduirii, la izvorul rasarit din
senin si care curge la cativa metri de manastire.
Manastirea Sf. Ioan Botezatorul
Dupa
ce se fac masuratorile topografice in septembrie 1995, pe 7 martie 1996
parintele staret Gheorghe Avram impreuna cu parintele Nicolaie Floroiu
si Nicolie Avram propun episcopului ca manastirea sa se numeasca “Sf.
Ioan” si sa aiba hramul pe 24 iunie de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul.
Manastirea
Sf. Ioan Botezatorul se afla pe teritoriul localitatii Valea Mare, in
sudul judetului Covasna la 30 km de Sf. Gheorghe si la 7 km de Intorsura
Buzaului.
Pe
16 iunie 1996 se oficiaza prima slujba la fata locului, iar pe 22
octombrie 1996 arhitectii Dan Corneliu si Teodor Ioan fac prima
recunoastere a terenului. Dupa
ce obtine transferul in septembrie 1998, parintele staret Gheorghe
Avram incepe constructia primelor chilii si initial a unei bisericute de
lemn unde se tine prima slujba in noaptea de Inviere a Domnului.
Primul
hram al manastirii are loc la 24 iunie 1999 cand sunt prezentati
parintelui episcop Ioan Salagean cei 24 de preoti. Dupa un an, pe 10
septembrie 2000 a fost sfintit locul si au demarat lucrarile la biserica
mare a manastirii iar pana la finele anului au fost deja terminate
lucrarile la lacul de peste.
“Drumetul
ce vara de dimineata, cumeta a urca de la Valea Mare spre Intorsura
Buzaului, trece neaparat prin locul numit Varful Agaului, un platou ce
vine ca o binecuvantare pentru oasele obosite dupa o urcare abrupta.
Desigur tinuturi frumoase sunt puzderie in aceasta tara.
Plaiuri ce te incanta prin splendoarea alcatuirii si te infioara prin
maretia peisajului. Dar mai putine sunt acelea incarcate cu har, ce te
fac sa simti cum pacea, cum impacarea sufleteasca te cuprind si linistea ti se asterne in suflet facandu-te mai bun, mai comunicativ. Asa
este si locul acesta din platoul Ladautilor, scaldat de paraul cu
acelasi nume, unde fiinteaza si se construieste spre fericirea omului si
intru lauda lui Dumnezeu : Manastirea Sf. Ioan Botezatorul. Poate asa a vrut Bunul Dumnezeu si a creat
astfel de locuri predestinate caselor Sale, invrednicind pe unii din
semenii nostri sa le daruiasca, iar pe alti sa se ingrijeasca de
constructie si de administratia acestor lacasuri. Daca istoria manastiri
nu merge mult in urma, in schimb istoria locului pe care se construieste,
chiar daca nu figureaza in analele vremii, pentru localnici are o
incarcatura aparte, mai ales pentru cei impovarati de ani. Aici,
la Groapa Totului (Groapa Turcului) spun batranii satului, ca ar fi
trecut si luptat cu turcii pe vremuri ostenii de-ai lui Mihai Viteazul.
Si trebuie sa le dau dreptate daca tinem cont ca numai la vreo 6 km.
spre Intorsura Buzaului se afla Dealul Taberii, unde intr-adevar a avut
instalata tabara marele voievod. De asemeni tot aici, mai exact pe
platoul de deasupra manastirii, a fiintat intre anii 1940 – 1944
pichetul granicerilor romani. Cele doua fantani de la poala de vest a
padurii au stins setea aparatorilor hotarului vreme cat a tinut
nedreapta despartire a romanulor. Poate lacrimile valenilor obligati de
administratia straina a anilor ’40 sa-si paraseasca
vatra, luand in piept ” poarta Ladautilor ” pentru a pleca in bejanie;
poate osemintele ostenilor cazuti pe aceste locuri au implorat puterii
ceresti acceptul pentru construirea aici, a unui lacas sfant, iar
sfintirea locului si a inceputului de constructie chiar de 25 octombrie,
de ziua armatei romane vine ca un raspuns divin la aceasta” – Avram G. Gheorghe.
Pe 9 august 2011, Părintele Stareţ a plecat la Domnul, părăsind
Timpul, cum spunea IPS Ioan la slujba de prohodire: „Iubiţi credincioşi,
Părintele Gheorghe părăseşte Timpul şi a găsit de cuviinţă să intre în
veşnicie.
