joi, 30 martie 2017

Cucuveaua

  Cocotata ceva vreme pe cel mai inalt par, hidoasa cucuvea (alta decat cea mov), cica s-ar fi balacit cu multi ani in urma la Apele Romane. Nimic iesit din comun, doar ca apele alea tulburi erau nu departe de Complexul Regie unde candva mi-am dus si eu veacul. Noi le aveam pe ale noastre si nu prea ne interesa ce fac aia acolo, dar tin minte ca mereu ne frapa si ne puneam intrebarea cum de nu vedeam niciodata intrand sau iesind salariati? Hai, nu chiar ca la Apaca, dar macar o blonda acolo, ceva. 

 Ocupati cu betiile noastre si ce mai faceam noi, nu ne pasa de aia, dar intr-o buna zi ne-am trezit ca a castigat Steaua Cupa Campionilor. Culuar favorabil, nu tu englezi, noroc cu carul, dar cupa ramane totusi cupa. Si nu stiu cum s-a facut, dar in acea seara eu dinamovist inrait impreuna cu Florica Selea, asta rapidist sadea, ne-am trezit fluturand un steag al Romaniei  si strigand cat ne tineau bojogii, Steaua, Steaua... Adica exact noi, care pana atunci la toate meciurile tineam cu adversarii Stelei. Tot fluturand noi steagul, in cateva minute s-au adunat cativa zeci de studenti de prin toate caminele. Apoi sute. Asa ca, cu noi in frunte, ne-am pornit la drum spre Casa Armatei. Doar ca surpriza, exact de la apele alea au iesit cateva masini intesate cu baieti cu ochii albastri si tunsi perdut care ajunsi in fata coloanei incercau sa ne dirijeze spre Soseaua Orhideelor facand la Podul Grozavesti la stanga. Adica sa ne intoarca inapoi in Regie. Dar cine sa-i bage in seama? Ei ne cam bagau in seama ca la cizmar, cea mai mare frica de studenti i-a fost! Doar ca noi ne-am vazut de drumul nostru ajungand sa fim in Grozavesti mii iar la Opera zeci de mii. Deja acolo nu mai eram doar studenti. In fine am ajuns la Casa Armatei, am strigat acolo pana s-au inchis toate crasmele, iar mult dupa miezul noptii insetati ne-am intors acasa, baza fiind tot la Sorlei. 

 Asa se face ca la Revolutie cucuveaua a aparut din neant, ca baietii, pardon, salariatii de la Apele Romane, la vremuri noi sunt tot ei, doar ca noi nu am mai tinut drumul nostru ci ne-au trecut pe linie moarta.

 Mi-am amintit de acele vremuri fiindca tot visez ca nu mai termin facultatea aia. Vorba lui Fefe care si pe el il incearca asemenea vise, ne-a cam marcat.  Atunci care l-am mai prins, ne bateam sa prindem un loc in anfiteatru la cursurile acad. Radu Voinea chiar daca nu eram cursantii lui. Acum cine sa vrea sa asiste la balivernele Branburicai? Fiindca se leaga. Fiindca e clar cine tinea de parul pe care se cocotase cucuveaua. Atunci ne-o tragea prin beciuri. Acum ne-au incalecat de-a binelea.


miercuri, 11 ianuarie 2017

Pictura rusa - Vasili Surikov








  

 

 

    Considerat cel mai mare pictor istoric al Rusiei, Vasili Ivanovici  Surikov, s-a nascut la 24 ianuarie 1848 in orasul siberian Krasnoiarsk

 

 

 

   

 

 

    De origine cazaca, provine dintr-o familie iubitoare de arta. Tatal lui a fost un pasionat iubitor de muzica si un excelent chtarist, iar mama deasemeni cu inclinatii artistice.

 

 

 

   

 

 

    Stramosii lui au luat parte atat la revolta cazacilor din Siberia si de pe raul Don, cat si la revolta Krasnoiarsk (1695 - 1698).

 

 

 

  

 

 

    In 1871, Surikov termina scoala districtului Krasnoiarsk cu certificat de merit, Grebnev, profesorul de desen fiind primul care ii descopera aptitudinile si care il incurajeaza pentru a deveni pictor. Apreciind talentul exceptional acesta ii da ca sarcina lui Surikov sa copieze gravurile vechilor maestri.

 

 

 

   

 

 

    In 1859 tatal lui moare, si din dorinta de a ajuta familia se angajeaza functionar de birou. Incepe apoi sa picteze oua de Paste si icoane atragand atentia guvernatorului de Krasnoiarsk, Zamiatin, care intervine la Consiliul Academiei de Arte pentru a fi admis. Raspunsul a fost pozitiv insa fara bursa astfel ca un bogat proprietar de mina de aur iubitor de arta si colectionar, se ofera sa-i plateasca atat studiile cat si cheltuielile cotidiene.

   In decembrie 1868 tanarul artist pleaca cu carutele ce transportau marfa si dupa o calatorie de doua luni ajunge la Academie. Se dovedeste insuficient pregatit pentru examenele Academiei astfel ca se inscrie la scoala Societatii pentru promovarea artelor. La 28 august 1869 este admis la Academie iar dupa un an realizeaza deja primele picturi fiind numit de catre colegi "compozitorul". In panzele sale trateaza episoade dramatice ale istoriei Rusiei, cu precadere reformele lui Petru cel Mare si ale bisericii.

 

 

 


    

 

 

    Absolva Academia in 1875 si desi i se acorda privilegiul de a calatori doi ani in strainatate pe cheltuiala statului, refuza.  Solicita in schimb sa picteze Catedrala Mantuitorului din Moscova. Din 1877 se stabileste la Moscova unde se casatoreste cu Elisaveta Share.

 

 

 







   In 1888 ii moare sotia suferind un soc, artistul refuzand sa mai picteze o perioada de timp. Abia in 1893 participa la Expozitie cu lucrarea "Vindecarea unui om orb din nastere". Sfatuit de rude pleaca impreuna cu fiicele sale la Krasnoiarsk, revenind la Moscova in 1895.

 

 

 

   

 

 

    Dupa ce il picteaza pe Stepan Razin  1910, liderul ravoltei impotriva nobilimii tarului are probleme si hotararste sa se intoarca acasa in Siberia la Krasnoiarsk. 

 

 


   

   

 

    Surikov a murit la 19 martie 1916. A fost înmormântat alături de soția sa în Cimitirul Vagankovo ​​din Moscova

 

 

 

 

  












duminică, 20 noiembrie 2016

The Alex Tintinalli Band - Nothing To Lose