Dilema

De la Elodia, nu a mai fost așa dezbatere. Dacă FCSB e Steaua. Și neapărat în Ghencea. De ce nu în Giulesti, că si ala e din bani publici!? Dar unii sunt mai tari ca judecătorii, și știu ei sigur că de fapt FCSB este. Merg și cu colinda. Cică nu mai avem datini. Dacă e sa mergem în istorie dam de Babiuc. De fapt de revenirea lui și legile de atunci. Romanul e tot roman și au dat repede numai fotbalul lui Păunescu. De fapt nu mai este nici-o țara normală în lume, unde niște băieți deștepți ajunși aproape toți scriitori, au luat de la cluburi numai caimacul! Acesta nu a băgat niciun ban și a dat mai departe echipa lui Becali. De aici se încurcă ițele, că și Armata la care au rămas celelalte sporturi, au făcut echipa. Plus a cui e terenul. Soluție ar fi destule dar nu se vrea. Una ar fi să își facă Becali stadion. Sau să pună pe jucători să joace în curte lângă oi, că tot ii vinde ca acestea. Sau să se unească,etc. Care soluții când ai așa nu are nimeni asa campionat? Pe lângă că nu mai găsești la nimeni, teoretic o echipă care câștigă cu mai puține puncte, poate câștiga campionatul. 

Șefi

Fiind în România, am avut destui. În liceu am avut ca învățătoare pe d-na Istrate, dar ne-a lăsat lui Mancaș prin clasa a treia. Cică eram obraznici Și noi eram obraznici doar duminica. Ca diriginți au fost mulți. Ardeleanu, Palade, Limboi, Simion. De directori nu îmi mai aduc aminte de cât câțiva, dar au fost Mihăilescu, Boadeianu, Lovin, Pruteanu etc. Si la război au fost mulți, tot așa am început cu Marza și am terminat cu Melinte. La compania noastră mai era Socol, Lampadare, Florea, la companie Ghilinta, la batalion Steflea sau șeful scolii Enache. Că am făcut la Radna, nu l-a Bai unde au făcut Galan, căruia vroiau să îi facă statuie după ce a promovat Șoimii Lipova, sau Nicut Nicorescu. E perioada când i-am luat arma lui Jurubita. Cealaltă companie făcea un exercițiu, dar noi nu aveam de unde să știm că Marius făcea parte din el. Că eram cu Tibi Moraru dar eu eram capul răutăților. Baronul era îmbrăcat în combinezon, cu fața lui de talibán și cu ordinul de la Socol, căci cu el eram noi gradații, doar nu am făcut de capul nostru. A vrut el să între triumfal, doar că era să le strice exercițiu ălora. Însă erau mai mulți. Doctorul Stegarita care m-a trimis la spital la Timișoara, fosta închisoare a Mariei Tereza. Dar ca să râdă de mine a zis ca am păduchi lati. Nu știam de ce râd asistentele când îmi dădeau o vaselina de se lipeau pijamalele., Poitelea cu partidul, ăstuia nu îi trebuia microfon, Romcea, etc. La facultate au fost mulți. Am început cu Babiciu Decan. Ea era secretara. Rector pe atunci era Radu Voinea că apoi a fost Tacke. Decan a fost și Enescu, iar prodecan a fost Păunescu. Însă când eram director, decan era David iar prodecan Maican. E perioada când luam studenți în practică. Prin tabere, tot cu partidul era Sultanoiu. Și la Costinești au fost mulți. Când am fost în comandament, deși eu m-am dus blatist, șef era Copos. La Terasa Tineretului era Costică Murariu, fratele actorului. Tot el era când o făceam pe chelnerul. De la toți am învățat câte ceva. 

Sport

Cu siguranță, oracol avem. Dar mergeam la sport în fiecare duminică. Pe departe partenerul meu a fost Mutu Mutu. Când echipa noastră de fotbal juca afara mergeam la alte sporturi și mult la sala Rapid. Și la tenis de masa am fost unde era Iulia Rascanu din Buzău. Sau handbal feminin unde aveau gunoierele una mai strălucita, pe Lili Dobre, dar numai atât. La basket. masculin îl aveau gunoierii pe Marian Dumitru, cu care ma cunoșteam, dar tătici la noi erau Vinereanu și Tzakis. Până și la polo am fost, să îi vedem pe ai noștri cu Crișul, dar acest sport nu ne-a făcut să cădem pe spate. La fotbal era altceva, că eram mai mulți. Nu doar că ne întâlneam acolo, că aveam locul nostru lângă tribuna I, dar Eugen Constantin era sigur. Așa am văzut primul meci cu minge colorata. Contra Stelei, că era ceata și zăpadă. Deși a dat Sabau în bara, a fost 0-0. A fost si Dinu Florin la meci, că el era stelist. Nu toți sunt perfecti. Eu am ridicat tribuna în picioare la acel meci. Până și seara ne duceam la Club A. Acolo depanau amintiri Mircea Lucescu sau nea Vanea. Așa am aflat că Steaua la Moscova au jucat cu ghetele lui Dinamo, că alunecau mai greu. Nu știu unde am citit ca am aceiași înălțime cu Cristina Parv. Că si la volei feminin au ieșit campioane. Aveau și una frumoasa rău, pe Dana Cosoveanu. După un meci cu Craiova, că cu ele au luptat pentru titlu, caftit de ale noastre cu 3-1, la baia de mulțime, m-am dus pe teren și m-am așezat lângă Parv, să vadă Bazdacu că avem același înălțime. Sau mergeam în Regie când ai noștri jucau afară. Nu numai că făceam sportul aici cu Gorgorin, care ne tot spunea că la jijodism se răspunde cu jijodism, dar la Sportul Studențesc juca atunci Hagi, iar lângă el Dulapul, Ață, Nasul, Gazul, Stanici, etc. Mai si aveam cele mai frumoase programe. Afară erau același apucături. 

Lopatari

Am fost de câteva ori în aceasta localitate buzoiană, și singur și cu Calu. Mă duceam să îmi văd bunii prieteni Vali Mutu, dar și pe regretatul Gigi Potecă, că erau de acolo Vali avea un bar în curte, și Gigi era pe la școală. Odată, Gigi era foarte supărat. Îmi spunea că fiul lui, care pe atunci avea 21 de ani, a venit prima data beat acasă! Parcă nu semăna cu el! După logica asta, părinții lui Gigi ar fi trebuit să stea numai supărați! 

Amintiri din Epoca de Aur (2)

Țin minte că eram cu fratele meu Miu. Am mâncat pe la Self și am trecut strada la Dunărea să bem o bere. Acolo la o masa era Dinica cu Visu. Cum Visu a chemat un taxi să plece Dinica ne-a chemat la masa lui. Ne-am dus că știam ca e mare actor. El dormea cu capul pe masă și din când în când îl ridica să cânte. Toate visele mele, rătăcite printre stele, asta tot canta. Era perioada când cârciumile se închideau la 11 seara, așa că a zis să mergem la Ploiești , ca știe el acolo o cârciumă deschisa toată noaptea. Când i-am zis ca suntem studenți și nu avem gloanțe, a plecat și el acasă. Ne pregăteam să plecam și noi, dar ne-a chemat la masa lui un moș, care era vecin cu noi. De fapt, chelnerii în fața lui stăteau drepți. Deși aveam alte planuri, ne-am dus să nu îl supărăm. Avea un betesug, când lua câte o înghițitura ne tot lovea în umăr. Era din Moreni, șef la Dinamo, parcă generalul Dragnea. Cum stătea prin Militari și nu mai circula nimic, că se făcuse miezul nopții, s-a oferit să ne ducă el, că avea o Dacia. Am văzut că merge șerpuit, dar nu era nimeni pe strada, fiind noapte. Pe la Opera, unde era plin de homalai, am văzut jumate de Europa, și nicăieri nu sunt mai mulți, dar de regula spun cei ce strălucesc și că tot răul vine de la UE, și că e mai bine cu rusii, ne-a oprit un tablagiu. Hai nu a văzut chipiul, că generalul ținea unul la vedere la luneta, dar avea numărul la mașină 104 B. Ori numere de astea nu avea oricine. De fapt generalul a dat geamul jos, și i-a zis tablagiului să-i dea un câine să umble prin parcuri că nu e bun la circulație

Doar, tablagiul își făcuse treaba, însă așa era atunci

Doar unii au nostalgii, văd numai partea plina a paharului. După un ocol prin Militari să ne prezinte baba lui, care ne luase la omor că din cauza noastră a băut moșul, am ajuns în Regie.