Nu numai că i-a rupt picioarele lui Camacho scotindu-l din viața sportiva sau Lăcătuș era cel mai reprezentativ de la Steaua dar șef la aceștia era altul. Era Colonelul Bumbescu. Când au luat Cupa în 1986, au avut meci la Moscova pe un ger năprasnic. La sugestia lui Lucescu au jucat cu ghetele la prietenii lor cei de la Dinamo care alunecau mai greu și cum nu au găsit magazionerul, au sărit geamul. Însă chiar înaintea acelui meci la lovitura de începere, am fost sigur ca va câștiga Steaua, la cum se uita Lăcătuș pe sub breton, la renii aia. De fapt Steaua erau dușmanii mei și eu țineam cu adversarii Spartack, Kuu/sis, Anderlecht, etc. După ce au luat și Supercupa cu Kiev și Hagi tocmai a ajuns la Steaua de la Sportul Studențesc, de fapt el vroia să meargă la, Craiova dar i-au ieșit stelistii în drum și l-au șantajat cu armata, a venit Dinamo in i: care au câștigat cu 3-0. A fost Lupu cu o clasă peste rege. Însă la acel meci l-a scos Hagi de ciudă, pe Kaizer în zgură. Când a intervenit Doru Cămătaru spunând că Lupescu e doar un copil, a apărut Bumbescu și s-a făcut liniște. Însă campioni la cotonogeala erau Hologaf. Așa câștigau ei. Și nu numai Bittman, ci și Fortuna, Petrosel, Vrabete, sau salvamarii. Când i-a luat Gică Blacioti la fotbal, dădeau la gioale. La Costinești. Nu îmi plăceau cum cântă da ba eram vecini, ba jucam fotbal contra lor etc. La Forum a căzut Vrabete de pe scenă, de obosit ce era. Un concert pentru UNICEF, la care eram cu Nica la masa rușilor că nu au mai venit.. Dacă nu erau Divertis, cu Hologaf ma intersectam cel mai mult. În anul ala am stat la masa de Revelion, cu Angela Gheorghiu la Slănic Moldova. Era și ea studenta. Următorul an a trecut Gyuri Pascu la Divertis, tot la Slănic Moldova, la Cabana Vânătorului, la o cana de vin fiert.
