Pictura rusa (3) ( Vasili Kandinski )

Vasili Kandinski

 

 

 

    Născut la Moscova pe 4 decembrie 1866, într-o familie burgheză, Wassily Kandinsky şi-a petrecut copilăria la Odessa. Aici primeşte lecţii de pian şi violoncel de la vârsta de 8 ani, frecventând în paralel şi cursurile liceului clasic.

 

 

 

 

   In 1882, Kandinsky se însoară cu verişoara lui Anna Semiakina, pleacând impreuna trei ani mai târziu la Moscova.

 

 

 

 

   Abia la 30 de ani, renunţând la o carieră didactică promiţătoare. Incepe să studieze pictura când, în 1896, Kandinsky se stabileşte la Munchen.

 

 

 

 

    Aici intră la şcoala pictorului Anton Azbe, iar din 1900 este admis la Academia de Arte Frumoase, una dintre cele mai renumite din Europa în acea epocă.

 

 

 

 

   În primăvara anului 1901, Kandinsky înfiinţează grupul “Phalanx”, societate menită să se opună academicismului . 

 

 

 

 

   În cei patru ani de existenţă, societatea promovează curentele cele mai inovatoare, organizând 12 expoziţii. Apoi Phalanx îşi deschide propria şcoală, unde Kandinsky devine profesor de pictură şi desen. 

 

 

 

 

   În 1902 se îndrăgosteşte de una dintre elevele sale, Gabriele Munter.

 

 

 

 

   Împreună cu pictorul Franz Marc, Kandinsky fondează un nou grup “Călăreţul Albastru” în 1911, iar un an mai târziu revista “Almanah”.

 

 

 

 

   Fiind cetăţean rus şi deci considerat persona non grata, Kandinsky este obligat să părăsească Munchenul dupa izbucnirea primului Război Mondial, întorcându-se la Moscova. 

 

 

 

 

   Aici a cunoscut-o pe Nina Nicolaievna Andreevska cu care se căsătoreşte în 1917. În acelaşi an se naşte primul său fiu, Vsievolod, care va muri trei ani mai târziu.

 

 

 

 

    Începand cu Revoluţia din Octombrie, din 1917, Kandinsky se implică în proiecte ce au menirea să reformeze sistemul educaţional din şcolile de artă ruseşti. 

 

 

 

 

   Dupa ce devine profesor la universitatea din Moscova, înfiinţează Academia de Ştiinţe şi Arte. 

 

 

 

 

    Kandinsky împreună cu Malevitch intră, însă, în conflict cu pictorii idealişti Vladimir Tatlin şi Alexander Rodkenko, fiind tot mai des criticat. 

 

 

 

 

   Astfel, în 1921 părăseşte Rusia, unde nu se va mai întoarce niciodată, plecând cu soţia la Berlin.  

 

 

 

   Aici va fi numit profesor la Bauhaus, însă naziştii vor închide facultatea si Kandinsky pleacă în 1933 la Paris. 

 

 

 

   În suburbia capitalei franceze Neuilly sur Seine, Kandinsky va trăi până la sfârşitul vieţii. Pe 13 decembrie 1944 moare de arteroscleroză.

 

 

 

 

    Kandinsky a avut şi preocupări teoretice, publicând mai multe lucrări, printre care pot fi amintite: “Spiritul artei”, “Punctul şi linia în raport cu planul” etc.