Au fost necesare doar cinci ore pentru ca aviatia germana sa distruga aproape in totalitate oraselul basc, Guernica.
Desi von Richtofen, comandantul Legiunii Condor, a ordonat distrugerea podului si a soselei situate la estul localitatii, avioanele germane (si italiene), bombardeaza in dupa amiaza zilei de 26 aprilie 1937 orasul. Atacul a fost cu atat mai barbar deoarece s-a produs lunea in zi de targ cand oraselul era intesat de localnici si locuitori din imprejurimi. Facand sute de victime, marea majoritate femei si copii, in urma atacului, culmea ironiei exact podul principala tinta, ramane in piciore, avand doar mici avarii. Bilantul oficial este de 1654 de morti si peste 800 de raniti.
Este considerat crima de razboi deoarece Guernica nu dispunea de tinte militare ci doar de populatie civila.
Insa Guernica reprezinta un simbol deoarece aici regii Castiliei si apoi cei ai Spaniei mergeau sa depuna juramantul prin care respectau forurile basce.
Franco ordona direct acest atac comandantului german.
Dupa proclamarea republicii in 1931 cand partidele anti - monarhiste au castigat majoritatea voturilor, iar regele Alfonso al XIII-lea fuge din tara, si pe fondul Marii Crize, noul guvern nu poate rezolva problemele tarii iar populatia este tot mai nemultumita. In acest context in 1936 izbucneste Razboiul Civil Spaniol intre nationalistii condusi de Franco si sprijiniti de Germania, Italia si Portugalia, si unionisti sprijiniti de URSS si Mexic. Razboiul dureaza pana in 1939 fiind preambulul celui de-al doilea razboi mondial, cand Franco preia puterea. In 1977 Franco moare, Spania revenind la monarhie, iar in 1977 presedintele german, Roman Herzog, a cerut scuze publice tuturor victimelor atacului pentru acest act barbar.
La scurt timp dupa bombardament, Picasso produce pictura cu acelasi nume si devenita ulterior simbol al pacii. De dimensiuni impresionante, 349,3 x 776,6 cm si fiind considerata de multi un puzzle, lucrarea a calatorit mult intre muzeele din Europa si SUA. Desi expusa mult timp la Muzeul de Arta Moderna din New York, lucrarea dupa ce a fost restaurata, revine in 1981 la Muzeul Prado din Madrid, iar din 1992 se afla la Muzeul Reyna Sofia.
Desi este revendicata atat de Tarea Bascilor cat si de Muzeul Prado, este invocata mereu starea fragila.
Lacu Rosu (ROMANIA)
Izvorul Muntelui (ROMANIA)
Piatra Neamt (ROMANIA)
Lacul Pangarati (ROMANIA)
Manastirea Neamtului (ROMANIA)
Lacul Bicaz (ROMANIA)
Cheile Bicazului (ROMANIA)
Lacul Bicaz (ROMANIA)
Scaricica (ROMANIA)
Cetatea Nematului (ROMANIA)
Targu Neamt (ROMANIA)
Poiana Teiului (ROMANIA)
Piatra Neamt (ROMANIA)
Tazlau (ROMANIA)
Manastirea Nechit (ROMANIA)
Manastirea Agapia (ROMANIA)
Magura (ROMANIA)
Piatra Neamt (ROMANIA)
Myrtos (GRECIA)
Patra (GRECIA)
Paralia Parascheva (GRECIA)
Meteora (GRECIA)
Mellisani (GRECIA)
Agia Efimia (GRECIA)
Meteora (GRECIA)
Benicasim (SPANIA)
Benicasim (SPANIA)
Cedraman (SPANIA)
Lucena del Cid (SPANIA)
Sami (GRECIA)
Fiskardo (GRECIA)
Myrtos (GRECIA)
Meteora (GRECIA)
Benicasim (SPANIA)
Benicasim (SPANIA)
Helen Mary Elizabeth Paterson s-a nascut la 26 septembrie 1848 nu
departe de Burton on Trent, in Swadlincote, un mic sat din Derbyshire,
Anglia.
Este cea mai mare dintre cei sapte copii ai medicului Alexander Henry
Paterson, si a lui Mary Chance
Herford, fiica unui negustor de vinuri din Manchester.
La nici un an de la nasterea ei, familia s-a mutat in Cheshire, la Altrincham unde tatal a deschis un cabinet medical. Datorita
unei epidemii, cand Helen avea treisprezece ani, atat tatal cat si Isabel, sora
de trei ani, au murit. Apar probleme financiare,
si se vor muta din nou la familia tatalui in Birmingham.
Aici Helen este incurajata de bunica materna Sarah Smith Herford, dar mai ales de
matusa Laura Herford, ambele artiste, sa urmeze pictura. Se inscrie la Scoala
de Design Birmingham unde studiaza trei ani, apoi din 1867 urmeaza Școala
Națională de Formare in Artă din Londra. Multi maestri au fost atrasi de
aceasta scoala, Helen fiind influentata de Frederick Walker, Sir Frederick Leighton, și Sir John Everett Millais,
co-fondator al mișcării prerafaelită.
Desi studiile sunt gratuite, incepe
sa lucreze ca illustrator pentru asi acoperi cheltuielile cotidiene si de
cazare. Incepe sa picteze carti de copii si pentru periodice, iar in 1872
renunta la scoala.
In 1874 realizeaza douasprezece
ilustratii pentru romanul lui Thomas Hardy, “Departe de Madding Crowd”
și pentru o serie de romane a Julianei Ewing.
Urmeaza apoi cursurile serale la Scoala Slade de Arte Plastice unde
o va cunoaste pe Kate Greenaway de care va lega o frumoasa prietenie.
Intra astfel in contact cu multi scriitori și artiști proeminenți din Londra
printre care si renumitului poet și
editor al revistei Fraser, William Allingham cu care, desi mult mai in
varsta, se va casatori pe 22 august 1874. Se vor muta in Trafalgar Square,
Chelsea pentru ca William sa fie
mai aproape de cel mai bun prieten, filosoful octogenar Carlyle. Scapata
de grijile financiare, Helen renunta la grafica si se intoarce la prima dragoste,
acuarela incepand sa picteze zonele rurale din imprejurimi.
Cei trei copii, Gerald Carlyle (avand numele in cinstea
marelui filozof), nascut in noiembrie 1875, Eva Margaret (Every),
nascuta in februarie 1877 si Henry William nascut in 1882 nu o vor
impedica sa-si continue cariera in arta.
Dupa moartea filozofului Carlyle in
1881, hotarasc sa paraseasca Londra si se vor muta intr-un mic catun, Sandhills
in Witley din Surrey castigand aici reputatia de a picta cabane.
Anii petrecuti la Sandhills au fost prolifici atat pentru Helen care
a fost invitata la Londra pentru a expune, cat si pentru William.
Sanatatea tot mai precara a lui
William dar si pentru a asigura educatia copiilor fac ca familia sa se
reintoarca la Londra in 1888. S-au mutat în Hampstead, dar Helen a continuat sa
faca calatorii înapoi la Surrey și Kent
cu trenul pentru a picta. Un an mai tarziu in noiembrie 1899, William
moare.
Ramasa cu putini bani, Helen se
apleaca mai mult asupra picturii iar un an mai tarziu este admisa la Societatii
Regale de Acuarele. In anii ce au urmat Helen a continuat sa se dedice
familiei si picturii calatorind adesea in Irlanda, Franța și Veneția pentru a
gasi noi subiecte.
Au urmat apoi colaborari cu Marcus
B. Huish pentru o carte despre viața la țară engleză, cu fratele ei Arthur
Paterson pentru o carte intitulata "casele de Tennyson",
editand si o carte cu poeziile lui William in 1909.
La 78 de ani, Helen moare brusc
in 28 septembrie 1926 fiind in vizita la niste prieteni.
