Epoca victoriana, Hellen Allingham

    Helen Mary Elizabeth Paterson s-a nascut la 26 septembrie 1848 nu departe de Burton on Trent, in Swadlincote, un mic sat din Derbyshire, Anglia.

 

 

 

     Este cea mai mare dintre cei sapte copii ai medicului Alexander Henry Paterson, si  a lui Mary Chance Herford, fiica unui negustor de vinuri din Manchester.

 

 

    La nici un an de la nasterea ei, familia s-a mutat in Cheshire, la Altrincham unde tatal a deschis un cabinet medical. Datorita unei epidemii, cand Helen avea treisprezece ani, atat tatal cat si Isabel, sora de trei ani, au murit. Apar  probleme financiare, si se vor muta din nou la familia tatalui in  Birmingham.

 

 

 

   Aici Helen este incurajata de bunica materna  Sarah Smith Herford, dar mai ales de matusa Laura Herford, ambele artiste, sa urmeze pictura. Se inscrie la Scoala de Design Birmingham unde studiaza trei ani, apoi din 1867 urmeaza Școala Națională de Formare in Artă din Londra. Multi maestri au fost atrasi de aceasta scoala, Helen fiind influentata de Frederick Walker, Sir Frederick Leighton, și Sir John Everett Millais, co-fondator al mișcării prerafaelită.

 

 

 

    Desi studiile sunt gratuite, incepe sa lucreze ca illustrator pentru asi acoperi cheltuielile cotidiene si de cazare. Incepe sa picteze carti de copii si pentru periodice, iar in 1872 renunta la scoala.

 

 

 

     In 1874 realizeaza douasprezece ilustratii pentru romanul lui  Thomas Hardy, “Departe de Madding Crowd” și pentru o serie de romane a Julianei Ewing.

 

 

 

    Urmeaza apoi cursurile serale la Scoala Slade de Arte Plastice unde o va cunoaste pe Kate Greenaway de care va lega o frumoasa prietenie. Intra astfel in contact cu multi scriitori și artiști proeminenți din Londra printre care si  renumitului poet și editor al revistei Fraser, William Allingham cu care, desi mult mai in varsta, se va casatori pe 22 august 1874. Se vor muta in Trafalgar Square, Chelsea pentru ca  William sa fie mai aproape de cel mai bun prieten, filosoful octogenar Carlyle. Scapata de grijile financiare, Helen renunta la grafica si se intoarce la prima dragoste, acuarela incepand sa picteze zonele rurale din imprejurimi.

 

 

     Cei trei copii,  Gerald Carlyle (avand numele in cinstea marelui filozof), nascut in noiembrie 1875, Eva Margaret (Every), nascuta in februarie 1877 si Henry William nascut in 1882 nu o vor impedica sa-si continue cariera in arta.

 

 

 

    Dupa moartea filozofului Carlyle in 1881, hotarasc sa paraseasca Londra si se vor muta intr-un mic catun, Sandhills in Witley din Surrey castigand aici reputatia de a picta cabane.

 

 

 

      Anii petrecuti la  Sandhills au fost prolifici atat pentru Helen care a fost invitata la Londra pentru a expune, cat si pentru William. 

 

 

 

     Sanatatea tot mai precara a lui William dar si pentru a asigura educatia copiilor fac ca familia sa se reintoarca la Londra in 1888. S-au mutat în Hampstead, dar Helen a continuat sa faca calatorii  înapoi la Surrey și Kent cu trenul pentru a picta. Un an mai tarziu in noiembrie 1899, William moare. 

 

 

 

    Ramasa cu putini bani, Helen se apleaca mai mult asupra picturii iar un an mai tarziu este admisa la Societatii Regale de Acuarele. In anii ce au urmat Helen a continuat sa se dedice familiei si picturii calatorind adesea in Irlanda, Franța și Veneția pentru a gasi noi subiecte.

 

 

 

      Au urmat apoi colaborari cu Marcus B. Huish pentru o carte despre viața la țară engleză, cu fratele ei Arthur Paterson pentru o carte intitulata "casele de Tennyson", editand si o carte cu poeziile lui William in 1909.

       La 78 de ani, Helen moare brusc in 28 septembrie 1926 fiind in vizita la niste prieteni.

 

 

 

 

Manastirile dintre pamant si cer - Meteora

     Aflate pe pamanturile Thessaliei in vecinatatea localitatilor Kalambaca si Kastraki, manastirile Meteorei sunt unice in lume. Construite pe stanci pana la cer, printre care vantul suiera iarna, dar pasnice in zilele insorite cand sunt insotite de parfumul florilor de munte, manastirile se intind linistite pline de singuratate. In apropierea lor calatorul simte nulitatea fiintei omenesti in raport cu infinitul, se simte aproape de Creatorul sau.

 

 

 

   Primii sihastri au urcat pe aceste stanci cu mult inainte de secolul al X-lea traind in scobiturile pietrelor sau in pesteri. Abia in secolul al XI-lea putem vorbi de o viata monahala organizata si in comun, cand este construit schitul Dupiani. Schitul se transforma in manastirea Dupiani, fiind construita mai tarziu si manastirea  Prototocu, ambele functionand dupa modelul celor de la Muntele Sfant.

 

 

 

   Incepand cu secolul al XIV-lea incep invazii ale Francilor, Sarbilor, Catalanilor, Albanezilor sau Turcilor care doresc sa cucereasca pamantul Thessaliei. Va fi cucerit de Stefan Dusan care se proclama Rege al Sarbilor, Grecilor, Albanezilor si Bulgarilor si care il pune pe tron pe Grigore Preliub, iar pe fratele sau vitreg, Simeon, stapan al Etoliei.

 

 

 

   Fugarit de pirati de la Muntele Sfant in 1334, calugarul Athanasios va veni insotit de parintele Grigore la Meteora si se vor stabili la Coloana Picaturilor. Zece ani mai tarziu vor aduna in jurul lor paisprezece calugari si vor urca la Piatra Lata, construind primele cladiri ce mai tarziu vor alcatui manastirea Marele Meteor.

 

 

 

   Athanasios a creat regulamentul in baza caruia se desfasoara viata monahala la Meteora si astazi.

 

 

 

 

   Dupa moartea lui Stefan Dusan si Preliub, Simeon se va declara rege unind Thessalia cu Ipiros si stabilind capitala la Tricala. Intre anii 1358 – 1363, fiind foarte evlavios, Simeon va ajuta substantial manastirile de la Meteora prin subventii si diverse privilegii. Simeon moare in 1371, lasand ca urmas pe fiul sau Ioan Uresi Paleologu ce se afla la studii la Muntele Sfant. Ajuns la Thessalia pentru a prelua functia, Ioan urca la Meteora cunoscandu-l pe parintele Athanasios intre care se leaga un sentiment de adevarata prietenie, dragoste si stima.  Ioan renunta la hlamida regeasca alegand sa devina monahul Ioasef, un simplu calugar. Dupa unsprezece ani cand Athanasios moare, Ioasef preia conducerea continuand constructiile incepute ajutat de credinciosii care ii ofera donatii.

 

 

 

   Siguranta ce o simteau calugarii pe aceste stanci abrupte fata de invazia cotropitorilor si  a hotilor a dus la aparitia unei vieti monahale bine organizate. Ajutati de donatii si privilegii oferite de domnitorii evlaviosi, multi calugari cunoscuti sau necunoscuti au infiintat manastirile: Sfanta Treime, Sfantul Stefan, Ipapandi, Russanu, Sfantul Gheorghe, Sfantul Nicolaie Anapavsa, Maica Domnului, Metamorfosis, Vaarlam, Sfantul Theodor, Kofina, Sfintii Apostoli, Sfantul Grigorie, Sfantul Anton, Pandocratoras, Prodromu, Sfanta Manastire, Kalligrafon, Modestu, Proschiniseus, Aliseos, Apostolul Petru, Sfantul Dumitru, Kallistrati Prodromu si Taxiarcon.

 

 

 

   Din pacate acestea incetul cu incetul au inceput sa decada, astazi sunt in stare de functionare doar sase:  Metamorfosis, Vaarlam, Russanu, Sfanta Treime, Sfantul Nicolaie Anapavsas si Sfantul Stefan. Celelalte manastiri, unele s-au ruinat, altele au disparut total.                                                                                                                                                             

 

 

   Mare parte a picturilor murale intalnite in manastirile de la Meteora au fost executate de pictori ai Scolii de la Creta, cea mai renumita scoala a picturii bizantine.

 

 

Palatul Vaux-le-Vicomte

     Capodopera a sec. XVII, Palatul Vaux le Vicomte se afla în apropiere de orașul francez Maincy (Seine-et-Marne).  

 

     Dupa ce cumpara in 1641 domeniul Vaux le Vicomte si un mic castel, Nicolas Fouquet il transforma douazeci de ani mai tarziu intr-o bijuterie baroca la constructia caruia s-a folosit pentru prima data o echipa mixta. Fouquet a apelat la arhitectul Louis Le Vau, pictorul Charles Le Brun, respectiv peisagistul André Le Nôtre.  Palatul in sine a fost realizat in timp record pentru acea perioada, de numai cinci ani.   Pentru conturarea gradinii a fost necesara deturnarea unui rau.  

 

      La scurt timp dupa terminarea lucrarilor palatul a fost vizitat rand pe rand de cardinalul Mazarin, Regina Mama, Monsieur sau Ludovic al XIV-lea. Fouquet va organiza o petrecere la 12 iulie 1661 in cinstea reginei Angliei, iar o luna mai tarziu la 17 august in onoarea regelui Ludovic al XIV-lea.  Programul de festivitati a fost atat de faustuos incat a provocat invidia regelui acesta ordonand arestarea lui Fouquet fiind acuzat de deturanare de fonduri. 

 

     

  Artistii care au lucrat la palat au fost angajati la Versailles,  iar aproape toate bunurile confiscate de rege.  Nu numai tapiseriile, mobilierul, tablourile, cărțile si covoarele au intrat in posesia lui Ludovic al XIV-lea ci chiar si portocalii.  

 

 

      

      I-au trebuit aproape zece ani doamnei Fouquet sa recupereze din bunuri. Aceasta impreuna cu fiul ei va continua sa locuiasca in palat. Insa acesta moare astfel ca Vaux de Vicomte va fi vandut in 1705. Astfel intra in posesia maresalului de Villars, important comandant militar care cumpara proprietatea fara sa o fi vizitat anterior.  Fiul acestuia o vinde ducelui de Praslin in 1764, urmasii acestuia pastrand-o o perioada de un secol desi aproximativ treizeci de ani a fost abandonata.

 

      Ajuns in paragina, domeniul Vaux le Vicomte va fi vandut la licitatie in anul 1875, fiind adjudecat de Alfred Sommier.  Acesta incepe imediat restaurarea palatului si respectiv a gradinilor astfel ca domeniul va redobandi splendioarea initiala. Copiii au continuat activitatea tatalui si dupa moartea acestuia, iar astazi domeniul este administrat de uramasi.

 

      Proprietarii de astazi Patrice și Cristina de Vogue, susținuti de copiii lor, Jean-Charles, Alexandre și Ascanio, continue munca  începuta acum 140 de ani.

    Recunoscut ca un monument istoric, Palatul Vaux le Vicomte este deschis pentru public in mod regulat. 

 

    Castelul poate fi vazut in filmul: "Omul cu masca de fier", in cateva episoade ale serialului "Revolutie" (despre Razboiul de Independenta american), James Bond, etc. sau la evenimente mondene precum Australia Next Top Model.