Colindand muzeele lumii (Prado)

Muzeul Prado (Madrid)

  Considerat unul dintre cele mai importante muzee din lume, Muzeul Prado din Madrid are în inventar cea mai mare concentrare de capodopere pe metru pătrat.

 Deşi sunt expuse doar aproximativ 900 de picturi dintre cele 7900 existente, principala atracţie o reprezintă capodoperele lui Velazquez, Goya, Tizian şi Rubens la care se adaugă lucrări ale altor mari artişti printre care El Greco, Murillo, Ribera, Zurbaran, Raphael, Veronesse, Tintoretto sau Van Dyck.

  Ca şi alte mari muzee europene, inclusiv Luvru sau Uffizi, Prado a dobândit colecţia de-a lungul timpului reflectând gusturile personale ale regilor spanioli. Şcolile de pictură din Spania, Flandra şi Italia (cea din Veneţia în special), sunt bine reprezentate la Prado, dar întâlnim şi pictură franceză, germană, engleză sau olandeză.

 Însă Prado nu este un muzeu enciclopedic în stilul celui de la Luvru sau National Gallery din Londra, care cuprind lucrări, din aproape toate şcolile de pictură, clasificate pe perioade.

   Clădirea care găzduieşte Muzeul Prado a fost proiectată iniţial de către Jose y Redondo Morino, Conte de Floridablanca şi prim secretar de stat al regelui Carlos III, continuată apoi de Juan de Villanueva, arhitectul favorit al regelui.

  Designul arhitectural al galeriei aprobat de Carlos III în 1786 a reprezentat punctul culminant al carierei lui Villanueva şi unul dintre vârfurile neoclasicismului spaniol. Construcţia s-a realizat într-o lungă perioadă de timp, suferind multe modificări faţă de proiectul iniţial. Interesul crescut faţă de muzeu al Isabelei de Braganza, a doua soţie a regelui Fernando VII, a determint o refacere a clădirii în 1818 pe baza proiectului lui Villanueva, înlocuit la moartea sa de discipolul Antonio Lopez Aguado.

 Astfel că la 19 noiembrie 1819 a fost inaugurat Muzeul Regal de Pictura, primul nume al Muzeului Prado, cuprinzand 311 picturi expuse în trei camere. În anii urmatori au fost adăugate camere noi, fiind transferate aici picturile aflate la Muzeul Trinidad.

  După detronarea reginei Elisabeta a II-a a Spaniei in 1868, Muzeul Regal a devenit muzeu naţional, iar din 1872 a fost denumit Prado.

   În secolele XIX şi XX Prado a fost într-o situaţie oarecum precară deoarece statul a acordat sprijin şi resurse insuficiente. În 1995, un acord parlamentar semnat între principalele partide spaniole au pus muzeul în condiţia de siguranţă faţă de schimbările politice, demarându-se un proces de modernizare. Actualmente problema cea mai gravă cu care se confruntă Prado este lipsa spaţiului.

   Cu aproximativ 4900 de piese, secţiunea spaniolă cuprinde cea mai mare colecţie din lume. De asemenea, colecţia de pictură italiană cu peste 1000 de piese reprezintă fără îndoială una dintre marile atracţii ale muzeului. Secţiunea flamandă este a treia din punct de vedere cantitativ, numarând şi ea peste 1000 de piese, urmată de cea franceză cu aproximativ 300, cea germană, engleză şi olandeză.

  Cea mai cunoscută operă de artă expusă la Muzeul Prado este Las Meninas de Velazquez, însă şi faimoasa pictură Guerninca a lui Picasso a poposit o scurtă perioadă de timp aici, după revenirea acesteia în Spania, în urma restaurării democraţiei, fiind însă transferată la Muzeul Regina Sofia, unde a fost gasit un spaţiu expoziţional mai mare pentru imensa pânză.

  În timpul războiului civil spaniol, personalul muzeului a transferat o serie de picturi şi desene precum şi Comoara lui Dauphin la Valenvia, apoi la Girona şi în final la Geneva, fiind returnate imediat dupa începerea celui de-al doilea război mondial.

  Având program cu publicul zilnic de marţi până duminică între orele 9,00-20,00, anul trecut au putut fi admirate, colectia Chardin, expusă până la 29 mai, precum şi Ribera expusă până la 31 iulie.