Pictorul columbian al “spaniolilor cu fundul roşu”

   Pe Giovanny Castaneda Bustos l-am cunoscut în Alcora nu departe de Castellon de la Plana, în estul Spaniei. 

   În acele vremuri lucra într-o fabrică de atomizatoare pentru a-şi câştiga existenţa. Pe lângă generozitatea şi nobleţea sa, nu puteau trece neobservate portretele care le realiza colegilor de muncă.

 

 

 

 

  Fire boemă, Giovanny renunţă la serviciu în scurt timp pentru a se dedica în exclusivitate artei. Continuă să realizeze portrete, însă frământările sale sunt îndreptate spre impresionism.

La scurt timp realizează prima expoziţie personală în aula Palatului Justiţiei din Castellon de la Plana, unde lucrările sale sunt remarcate atât de presa de specialitate şi public, cât şi de edilii locali. Obţine astfel o serie de contracte cu Primăria Castellon, pentru care pictează mai multe tablouri, culminând cu statuia “Demnitate în durere” având peste patru metri, care este amplasată in parcul Spitalului La Magdalena.

 

 

   La a doua expoziţie, Giovanny expune douasprezece portrete ale unor personalităţi din Valencia şi Castellon dintre care vinde şapte, celelalte donându-le în beneficiul unui copil grav bolnav din localitatea San Juan de Moro.

 

Giovanny, artistul din Vilafames

 

  Entuziasmat de portretul făcut cadou, Marco, un fost coleg de muncă, îl lasă să stea gratis într-o casă a sa nelocuită din Vilafames, pe care Giovanny o transformă în atelier. Aflată nu departe de Muzeul de Arte şi de Castelul Medieval, casa se dovedeşte în curând neîncăpătoare pentru lucrările sale. Nelipsit de pipa sa, Giovanny picteaza asiduu zi şi noapte atât portrete cât şi lucrări impresioniste.

 

 

   Cu ocazia Zilelor Oraşului Vilafames, Giovanny este invitat să expună în sala de festivităţi a Primăriei, expoziţie la sfârşitul căreia reuşeşte să vândă câteva lucrări. Realizează apoi un mural, având ca temă victimele violenţelor domestice, pe care îl donează primariei. Astazi locuitorii micii localitati îl îndragesc laolaltă, numindu-l cu mândrie, pe Giovanny, “pictorul oraşului”.

 

 

   Vilafames este o mică localitate de munte situată pe o stancă în varful căreia se află o cetate. În această zonă, Spania abundă de cetăţi menite pe vremuri să apere litoralul de atacurile maure. Străzile sunt înguste şi întortocheate mare majoritate pavate cu granit. Casele din piatră, construite cu zeci şi chiar sute de ani în urmă, revarsă la ferestre flori multicolore. În mijlocul localităţii, nu departe de hotel, se afla catedrala care la fel ca în aproape toate localităţile Spaniei datează de secole. Deşi cu greu îl găseşti pe hartă, an de an în sezonul estival Vilafames este înţesat de turişti din toate colţurile lumii. Localnicii sunt porecliţi  “cei cu fundul roşu”. Legenda spune că pe vremuri, pentru a ajunge la grădinile aflate la poale, localnicii îşii dădeau drumul să alunece pe peretele stâncos.

 

 

Dorul de Fusagasaga 

   Aici, în numeroasele seri petrecute împreună,  mi-a povestit adesea despre plaiurile natale. Giovanny s-a născut în Fusagasaga, faimosul oraş al florilor din Columbia, la 3 august 1977. Gândurile mereu îl duc la mama sa, Miriam Esther Bustos,  pe care o idolatrizează. Dorul de casă şi de surorile şi fraţii săi, familia Castaneda având cinci copii, îl fac să-mi povestească adesea de Columbia şi de părţile frumoase ale acestei ţări. De culturile nesfârşite de cafea, fetele frumoase şi plajele însorite. Însă devine trist când aduce vorba despre partea întunecată a ţării sale.

 

 

 

    Născut într-o familie cu înclinaţii artistice, primul contact cu pictura îl are de mic copil, răsfoind adesea lucrările tatălui său Herman Cesar Castaneda, pictor amator. Încurajat de unchiul său, profesor de literatura franceză, şi în special de mama sa, Giovanny începe să studieze în paralel cu educaţia generala şi pictura. Lecţiile de pictură le primeşte de la tatăl său.

    Fascinat de Camile Corot, pleacă în 2001 în Franţa pentru a-i studia opera. Este atras şi de sculptură, admirând opera lui Auguste Rodin. Începe să picteze în Montmartre, fieful pictorilor impresionişti, însă în scurt timp este obligat să renunţe din cauza lipsei licenţei.

 

 

   Pleacă în Spania, stabilindu-se iniţial în Valdecans, nu departe de Barcelona. Aici lucrează barman o perioadă,  însa pasiunea pentru artă îi îndreaptă paşii spre Madrid. Vizitator frecvent al Muzeului Prado, Giovanny începe să studieze opera lui Velasquez şi Goya. Madridul îi îmbogăţeşte doar cunoştintele, lipsa inspiraţiei îndreaptâdu-i paşii spre ţărmul Mediteranei la Castellon.

 

 

   Momentan lucrează pentru o noua expoziţie personală, pe care vrea să o deschidă la Alicante, de unde a fost contractat de autorităţile locale şi pentru realizare unei statui. Înaintea acestui eveniment va pleca in Italia, la Florenţa, pentru a vizita Muzeul Ufizzi. Are apoi in proiect realizarea unei expoziţii cu pictură abstractă, fiind inspirat de opera lui Pollock.

 

 

 

De ce n-a putut Giovanny să ne vadă ţara

 

   Contrariat de asemănările dintre ţările noastre (culorile drapelului naţional, gastronomie etc.), Giovanny a dorit să viziteze România în 2008. Cu asigurarea medicală în buzunar şi cu biletele de avion rezervate, a avut nenorocul să dea ochii cu funcţionara de la Consulatul României din Barcelona, care de ani buni face viaţa imposibilă celor care apelează la serviciile acestei instituţii. Nu primeşte viza. Bunul simţ al acestei individe este invers proporţional cu tarifele consulare, nervii a sute de cetăţeni români sau spanioli fiind întinşi zilnic la maxim. În acea zi nefastă, câţiva cetăţeni spanioli căsătoriti cu români sau românce au fost uluiţi de comportamentul respectivei.

 

 

 

Phoenix şi Cargo

   Giovanny visează  în continuare să ajungă în România, unde ar dori să viziteze tabăra de sculptură de la Măgura, Târgul Jiu pentru a admira operele lui Brancuşi, Castelul Peleş şi, evident, Castelul Bran.

În masina lui pe lângă muzică clasică poţi asculta mereu şi Phoenix sau Cargo.  Şi-ar dori să intre în contact cu artişti români, eventual să colaboreze cu aceştia şi să studieze pictura bizantină. Asta deoarece, în 2009 a fost contactat pentru a picta o biserică din judeţul Buzău, lucrare pe care a refuzat-o nefiind familiarizat cu acest gen de pictură.