Sagrada Familia, El camino de Santiago

Sagrada Familia

    Monumentul cel mai cunoscut şi caracteristic al Barcelonei, Templul Sagrada Familia aflat în piaţa cu acelaşi nume, este opera celebrului arhitect Antoni Gaudi.

 

   Sagrada Familia a fost inspirata de Josep Maria Bocabella, un librar catalan fondatorul Asociatiei Adeptii Sf. Iosef, dupa ce a vizitat biserica din localitatea italiana Loreto. Lucrarile au inceput in 19 martie 1882 avand ca arhitect initial pe Francisco de Paula del Villar, al carui plan a fost de a construi o biserica in stil gotic.

 

    Insa un an mai tarziu Villar se retrage fiind inlocuit cu Antoni Gaudi care schimba radical planurile. Constructia templului se va desfasura foarte lent, acesta fiind finantat exclusiv din donatii, iar mai tarziu si din vanzarea biletelor de intrare.

 

   Dupa moartea lui Gaudi, in 1926, lucrarile vor continua dupa planurile arhitectului, fiind conduse de Domenech Sugranyes, insa in timpul razboiului civil atelierul si toate documentele din interior au fost distruse complet.

 

    In 1940, cand se ia decizia de a se continua constructia templului, au fost desemnati arhitectii Francesc Quintana, Isidre Puig Boada si Luis Bonet Gari, precum si sculptorii J. Busquets si Josep Maria Subirachs. Acestia au continuat proiectul respectand fidel ideile lui Gaudi. Iluminarea a fost proiectata de Buigas Carles.

 

   Astazi lucrarile sunt conduse de Jordi Bonet care a introdus calculatorul in procesul de proiectare. Din echipa mai fac parte arhitectul Mark Burry din Noua Zeelanda, precum si sculptorii Etsuro Sotoo, J. Busquets si Josep Subirachs. Constructia se estimeaza a fi finalizata in 2026, centenarul mortii lui Gaudi.

    Desi nefinalizata, Sagrada Familia este vizitata annual de aproximativ 2,6 milioane de turisti, fiind deja inclusa in patrimoniul UNESCO.

    In noiembrie 2010 Sagrada Familia a fost hitoronisita si proclamata “basilica minor” de catre Papa Benedict al XVI-lea. La ceremonie au participat Regele Juan Carlos, Regina Sofia, 100 de episcopi, 300 de preoti, iar peste 50.000 de pelerini au asistat din afara bazilicii.

   In momentul de fata Consiliul de administratie al Sagradei Familia se afla in litigiu cu AVE (tren de mare viteza), a carui tunel este amplasat sub fatada principala a templului si despre care nu exista garantia ca nu ar afecta stabilitatea edificiului. Un piroman a incercat incendierea Sagradei Familia la 19 aprile 2011, insa pagubele au fost minime, focul fiind stins rapid.

     Vizitatorii pot avea acces la nave, cripta, muzeu, shop precum si in turnurile Patimilor si Nasterea Domnului folosind lifturi sau o scara in forma de spirala. 

 

   Banii obtinuti din vanzarea biletelor fiind folositi exclusiv pentru continuarea lucrarilor, bugetul de constructii anual fiind de 18 milioane de euro.

     Sagrada Familia va avea 18 turnuri reprezentand pe cei 12 apostoli, cei 4 evanghelisti, Sf. Fecioara, iar turnul cel mai inalt reprezentand pe Iisus Hristos, precum si trei fatade: a Nasterii, a gloriei si a Patimilor. Pe turnul cel mare va fi amplasata  o cruce avand inaltimea de 170 m, cu un metru mai putin decat un deal din apropierea Barcelonei. Gaudi nu considera ca lucrarea sa ar trebui sa fie mai mare decat cea a lui Dumnezeu.

    Antoni Gaudi, numele complet fiind Antoni Placid Gaudi Cornet, s-a nascut la 25 iunie 1852 in Riudoms, localitate aflata langa Reus din provincia Tarragona, Catalonia. Este cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Francesc Gaudi Serra, aramar, si al Antoniei Cornet Bertran, provenind si ea dintr-o familie de aramari.

    Titlul de arhitect il obtine in 1878, printre cladirile semnificative realizate putand fi mentionate: Palau Guell, Casa Mila, Casa Batla, Pedrera, insa cea mai impunatoare pe departe fiind Sagrada Familia pentru care Gaudi a lucrat 40 de ani.

      Antoni Gaudi moare la 10 mai 1926 in urma unui accident de tranvai, fiind inmormantat in cripta Nasterea Domnului a Sagradei Familia.

 

 

El camino de Santiago

    Se spune că fiecare spaniol ar trebui să strabată pe jos, măcar o dată în viaţă, El Camino de Santiago.

   El Camino de Santiago (Drumul lui Iacob, Santiago provine din latinul Sanctus Iacubus), atrage însă şi numeroşi turişti străini, în 2010 s-a estimat că a fost străbatut de aproximativ 200.000 de pelerini. 

    Lungimea acestuia este în jur de 800 km, însă variază deoarece astăzi există mai multe puncte de plecare, mare parte din Franţa.

     Legenda spune ca Sf. Apostolul Iacob a străbătut drumul cu barca de la Ierusalim până în nordul Spaniei, fiind îngropat în anul 813 în locul unde astăzi este catedrala din oraşul Santiago de Compostela.

     Sf. Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sf. Evanghelist Ioan. După moartea sa creştinii încep pelerinajul, iniţial de la domiciliile acestora, apoi urmând un traseu cu punct de plecare din Pirinei, având ca finalitate Santiago de Compostela.

      Unii pelerini îşi termină traseul pe coasta Atlanticului la Capul Finisterre, care, deşi nu reprezintă cel mai vestic punct continental al Europei, a fost numit de romani “sfârşitul lumii”. Alte legende spun că aici şi-ar fi găsit sfârşitul Apostolul Iacob în urma unui naufragiu. 

     Aceştia dorind să ia acasă un suvenir, adunau cochiliile scoicilor ce se găsesc din abundenţă pe coasta Galiţiei, cu timpul respectiva cochilie devenind simbol pentru El Camino de Santiago.

     Cei mai vechi pelerini care au vizitat sanctuarul datează din secolul X, însă un secol mai târziu apar şi pelerinii străini, cei mai mulţi din Anglia, începând cu anul 1092.

     Unul dintre susţinătorii marelui pelerinaj a fost Papa Calixtus II, care a publicat în anul 1105 un ghid oficial numit ”Calixtinus Codex”, în care se regăsesc primele patru rute. Multe dintre bulele date de acesta referitoare la El Camino de Santiago sunt valabile şi astăzi. 

      Se construiesc o serie de spitale avand protecţie regală de-a lungul traseului, având menirea să satisfacă nevoile pelerinilor, iar comerţul cu suveniruri ia amploare. 

     Pelerinii care purtau însemnul cochiliei de scoică beneficiau de mese gratuite şi erau cazaţi de biserici.

     În Evul Mediu traseul a fost extrem de bătut, amploarea pelerinajului se datora şi sistemului de ritualuri creat de biserică şi a anumitor penitenţe, cei care îl străbăteau erau iertaţi de păcate.

     Însă ciuma neagră, reforma protestantă şi tulburările politice din sec. al XIV-lea au facut ca pelerinajul să fie aproape abandonat.

     El Camino de Santiago este readus la viaţă la jumatatea sec. XX, Elias Valina după ce a studiat numeroase manuscrise a marcat în anul 1984 cu celebra săgeată galbenă vechiul itinerariu francez. 

     Punctul de plecare este localitatea Roncesvalles, străbătând oraşele: Jaco, Pamplona, Estella, Santillana del Mar, Burgos şi Leon, având punct de terminus Santiago de Compostela.

     De-a lungul traseului întâlnim astăzi numerose pensiuni şi oferte turistice.

     Din anul 1987, Consiliul Europei l-a declarat Cultural Europene Route, iar din anul 1993 El Camino de Santiago  este considerat Patrimoniu al Umanităţii de UNESCO.

     Dacă nu s-ar arunca privirea doar spre turismul de relaxare şi în mică măsură a celui balnear şi ar fi exploatate şi celelate ramuri: turismul academic, turismul sportiv, turismul cultural şi, în special turismul religios, şi în România ar putea fi create astfel de itinerarii. 

      Ca dede exemplu: “Drumul lui Andrei” în Dobrogea cu finalitatea la peştera din Ion Corvin, “Sf. Paraschiva” cu finalitate la Iasi, sau un itinerariu legând mănăstirile construite de Ştefan cel Mare.