Principatul Andorra
Situat în munţii Pirinei la o altitudine medie de 1996 m, aflat la frontiera dintre Spania şi Franţa, Principatul Andorra are o suprafata de 468 kmp şi o populaţie de aproximativ 85.000 locuitori.
Capitala ţării este Andorra la Vella, iar limba oficială este catalana.
Deşi nu face parte din Uniunea Europeana, moneda naţională este euro, principatul fiind administrat de Episcolul de Urgell (La Seu d’ Urgell, localitate din Catalonia aflată la frontieră) şi de Presedintele Franţei.
Administrativ, este formata din şapte parohii (comunităţi): Andorra la Vella, Canillo, Encamp, Escaldes-Engordany, La Massana si Ordinosi Sant Julia de Loria, Andorra fiind o democraţie parlamentară, şefii statului sunt co-prinţii francez şi spaniol. Cei doi prinţi, în prezent preşedintele Franţei, şi Episcopul catolic al oraşului catalan La Seu d’Urgell, Juan Enric Vives I Sicilia, îşi împart o putere limitată, care nu impune drept de veto asupra legilor guvernului, ei fiind reprezentaţi în Andorra de către un delegat. Organul principal legislativ al ţării este Consiliul General al Văilor, un parlament numărând 28 de membri aleşi prin vot direct pentru o perioadă de patru ani, 14 printr-o selecţie naturală şi câte doi din cele şapte parohii. Consiliul General al Văilor stabileşte Capul de Guvern (şeful guvernului), iar acesta numeşte miniştrii. În momentul de faţă, guvernul este condus de liberalul Albert Pintat, socialiştii formând opoziţia.
Numele “Andorra” provine din cuvantul navarez andurrial care înseamnă – ţara acoperită de tufe.
Încă din perioada mezolitică grupuri mici de oameni sau stabilit în peşterile din Valira Mare în Balma Margineda, Pal, La Massana sau Ordino, în iunie 2001 fiind descoperit un sarcofag din lespezi ce conţinea oase umane, brăţări şi recipiente din ceramică. Însă primele referiri scrise despre andorinos sunt făcute de istoricul grec Polybius cu ocazia trecerii Pirineilor a lui Hannibal.
În secolul V, Imperiul Roman cedează teritoriul vizigoţilor care au ocupat sudul Galiei şi o parte din Hispania. Trei sute de ani mai tarziu, în 732, musulmanii au cucerit teritoriul învingându-l pe Charles Mortel în Bătălia de la Tours. În 817. Carol cel Mare cucereşte Andorra, acordând populaţiei care a luptat alături de el contra maurilor o Cartă, teritoriul trecând apoi în suveranitatea Contelui de Urgell şi apoi a episcopului regiunii Seu d’Urgell. Însă în secolul XI a izbucnit un conflict între episcop şi vecinul său francez, conflict ce a fost soluţionat abia în anul 1278 prin semnarea unei declaraţii ce recunoaşte suveranitatea a două persoane asupra acestui teritoriu, contele de la Foix (peste ani titlul s-a transferat la şeful statului francez) şi episcopul din La Seu d’Urgell din Catalonia. Titlul apare apoi la regii din Navarra, Henric al IV-lea emiţând, în 1607, un decret prin care declara ca co-prinţi pe şeful statului francez şi pe episcopul de Urgell.
Imperiul francez anexeaza Catalonia între anii 1812-1813, divizând-o în patru departamente, Andorra fiind şi ea integrată în departamentul de Segre.
Andorra va fi ocupata şi iî anul 1933 de Franţa, în urma tulburărilor sociale care au avut loc înainte de alegeri, iar între anii 1936-1940 un detaşament francez a staţionat în principat pentru a contracara urmările războiului civil spaniol.
Uitată la semnarea Tratatului de la Versailles, Andorra rămâne formal în stare de război, abia in 1958 fiind declarată pacea cu Germania.
Deşi izolată multă vreme, dupa aderarea la Organizaţia Naţiunilor Unite în 1993, Andorra cunoaşte prosperitatea în special datorită turismului şi a statutului său de paradis fiscal.
În Andorra se poate ajunge cu maşina, cu avionul până la aeroporturile din Barcelona şi Toulouse sau cu trenul până la staţia franceză l’Hospitalet aflata la 3 km de graniţa de aici existând numeroase autobuze.
Ca atracţii turistice, pe lângă shopping, preţurile fiind foarte mici, întâlnim staţiunile de schi Grandvalira şi Vallnord, numeroase muzee şi clădiri construite în stil romantic.
Pamplona
Renumit pentru festivalul San Fermin, oraşul Pamplona, având o populaţie de aproximativ 350.000 locuitori, se afla în nordul Spaniei fiind capitala Comunităţii Navarra.
Localitatea s-a dezvoltat, de-a lungul timpului, pe ambele maluri ale râului Arga, un afluent al Ebrului, în Valea Cuenca Pamplona.
Fondatorul oraşului este considerat generalul roman Pompei, care, în iarna anului 75-74 Î. Hr., şi-a amplasat tabăra pe aceste meleaguri, în perioada războiului împotriva lui Sertorius. Iniţial, oraşul s-a numit Pompaelo, devenind apoi Pamplona, într-o limbă spaniolă modernă.
Pompaela Roman, localizat în provincia Hispania Tarraconesis de-a lungul drumului dintre Burdigala Bordeaux de astăzi) şi Asturica (actualmente Astorga), a fost ridicat la rang de oraş de Vascones. Oraşul a fost în jurisdicţia Caesaraugusta (Zaragoza). Săpăturile arheologice recente au relevat un grad destul de ridicat de dezvoltare.
După căderea Imperiului Roman, Pamplona a fost mare parte de timp independent, vizigoţii controlându-l intermitent pâna în sec. IX. În această perioada obscură, pentru puţin timp, în sec. VIII, fost ocupat atât de başci cât şi de mauri, zona de influenţă oscilând între cele doua puteri. Sudul a fost dominat de emiratul Cordoba, condus de Qasi Banu, iar nordul de başcii conduşi de Franks.
Ieşit învingător în al treilea război Roncevaux, Inigo Arista a fost încoronat ca rege al Pamplonei, în această perioadă oraşul funcţionând ca o cetate.
Începând cu sec. XI, dezvoltarea economică a permis revitalizarea Pamplonei, recuperându-se viaţa urbană. Pelerinajele la Santiago de Compostela au contribuit foarte mult la dezvoltarea economică şi culturală, oraşul fiind situat pe Drumul lui Iacob.
Dupa distrugerea Navarrei şi masacrarea populaţiei în 1276, aşezarea a fost aproape abandonată timp de cincizeci de ani.
Abia in 1423 Carlos al III-lea a decretat unirea târgurilor într-un singur oraş, iar, după anexarea Navarrei la Spania în 1512, Pamplona a rămas capitală a regatului având propriile instituţii şi legi. A dobândit un rol esenţial în apărarea militară a Pirineilor.
Regele Ferdinand al V-lea a ordonat, în 1513, demolarea castelului medieval construit de Ludovic I şi construirea altuia într-un loc apropiat. Apoi, Regele Philip al II-lea a ordonat construirea unei fortificaţii în forma de stea, ziduri care există şi astăzi.
Începand cu sec. XVIII, Pamplona a fost considerabil înfrumuşeţată, iar serviciile sale urbane îmbunătăţite. Străzile au fost pavate, oraşul dotat cu alimentare de apă, aristrocraţii construind numeroase conace.
Oraşul-cetate a jucat un rol-cheie în mai multe razboaie din sec. XIX în care Spania a fost implicată. În timpul războaielor napoleoniene trupele franceze au ocupat Pamplona din 1808 până în 1813, iar în timpul razboaielor carliste (1833-1839 şi 1872-1876), oraşul a fost de fiecare dată controlat de liberali.
Din cauza rolului său militar, localitatea nu a putut să crească în afara zidurilor de apărare. Deşi în sec. XIX transportul rutier a fost îmbunătăţit, iar din 1860 fiind construită şi calea ferată, în timpul Revoluţiei Industriale Pamplona a rămas slab industrializată.
Fortificaţiile au suferit modificări în 1888, însă Primul Război Mondial a demonstrat că erau depăşite. Din 1915, Armata a permis construirea de locuinţe şi în împrejurimile oraşului, însă fortul în formă de stea a continuat să servească ca garnizoană până în 1964. Eliberat de funcţia sa militară, Pamplona a început procesul de modernizare şi industrializare.
Astăzi, Pamplona este listat ca un oraş cu cele mai înalte standarde de viaţă din Spania. Aici funcţionează doua universităţi, una de stat şi alta patronată de Opus Dei. Cele mai importante muzee sunt Muzeul Navarra, dedicat patrimoniului arheologic şi artistic, şi Muzeul Diocesano de arta religioasă, situat în Catedrală.
Din 2004, în Pamplona are loc Festivalul Internaţional de Film Documentar. Ca atracţii turistice, pe lângă bisericile construite în sec. XVIII sau patrimoniul istorico-artistic şi militar, la loc de frunte se află festivalul San Fermin la care participă an de an mii de turişti, care vin special să se lase fugăriţi şi, de multe ori, luaţi în coarne de taurii lăsaţi liberi pe străzi.
Oraşul Pamplona este înfrăţit cu Yamaguchi (Japonia), Bayonne (Franţa), Paderborn (Germania) şi Pamplona (Columbia).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu